Oare să fi avut un vis și salvarea deficitului bugetar să fie „zidirea” învățământului preuniversitar?

Oare să fi avut un vis și salvarea deficitului bugetar să fie „zidirea” învățământului preuniversitar?

Este interogația, mai mult sau mai puțin retorică, pe care o rostește deputata de Brașov Ariana Bucur, care a fost secreat în Ministerul Educației și inspector școlar general al IȘJ Brașov.
Creșterea normei didactice, mărirea efectivelor la clasă, acordarea personalității juridice la minimum 500 de elevi (excepții: vocaționale, minorități, zone izolate) respectiv, 250 de preșcolari, reorganizarea rețelei școlare (comasări/arondări), majorarea obligației de predare pentru funcțiile de conducere, îndrumare și control, toate sub umbrela eficientizării bugetului public, vor conduce la „ridicarea” sistemului preuniversitar?
Sau la scăderea calității actului educațional, la inechitate educațională urban – rural, din nou la procente mari ale abandonului școlar, și nu în ultimul rând, la demotivarea tinerilor pentru a urma o carieră didactică, poate chiar la exodul dascălilor buni spre alte domenii?

Vom trage concluziile împreună, dar cu sacrificarea unor generații de copii, susține Ariana Bucur.

În condițiile în care debirocratizarea sistemului a rămas doar în formatul oficial al Programului de Guvernare, iar atribuțiile cadrelor didactice sunt în continuare aceleași: administrative (burse, abonamente transport, „corn și lapte”, …), extradidactice (sprijin, recuperare, integrare, incluziune, performanță, scriere și implementare de proiecte), formare profesională continuă …, măsura majorării normei didactice de predare cu două ore, la clase cu mai mulți elevi, va conduce la o suprasolicitare a cadrelor didactice, este convinsă deputata. 

Cine răspunde? Directorul?

Ce soluții poate avea un director, cu 10 ore obligație de predare, care constată într-o zi lipsa din motive medicale a doi-trei colegi, care predau discipline cu o oră/săptămână la clasă, iar sălile de clasă au locații în corpuri de clădire diferite? Și, poate suplimentar, școala este „vizitată” de reprezentanți ai diferitelor instituții cu atribuții de monitorizare și verificare, sau de părinți cu diverse probleme, la care reprezentantul legal trebuie să aibă disponibilitate … 

 Cine va răspunde pozitiv sarcinii suplimentare de a înlocui profesorul lipsă, fiind motivat de o remunerare simbolică la „plata cu ora”? Și dacă pentru una, două clase nu poți acoperi lipsa de la catedră, cine va asigura securitatea și siguranța copiilor la clasă? 

Directorul care va avea arondate structuri (foste școli/grădinițe care și-au pierdut personalitatea juridică) cu locații poate chiar la distanțe considerabile? 

Situațiile statistice, inspecțiile tematice sau de specialitate, petițiile și memoriile părinților nemulțumiți din diferite motive, vor fi soluționate (cu deplasări în județ) de către inspectorii școlari care vor avea la rândul lor obligație de predare de jumătate de normă? Cum, când? 

Astfel va crește calitatea educației?

Cum vor reuși dascălii să-și adapteze demersul didactic pentru fiecare oră de curs în clase mai numeroase, astfel încât fiecare copil/ elev să aibă progres școlar? Vă imaginați dascălul care are o oră pe săptămână la clasa respectivă? Pentru o normă de predare trebuie să aibă 20 de clase … 

Oare părintele îi va evalua activitatea din cursul unui an școlar în funcție de implicarea, cunoașterea, îndrumarea propriului copil, sau va fi din nou o măsură pur formală, în detrimentul educației?

Salarizarea cadrelor didactice se dorește a fi direct proporțională cu performanța, cu evaluarea părinților/elevilor, cu implicarea în activitățile extra ale școlii, cu formarea continuă…! Încă o provocare!

Un alt aspect care naște semne de întrebare îl constituie investițiile în educație prin PNRR! Cum vor fi justificate de UAT-uri în condițiile reorganizării rețelei școlare?
Școlile în care se implementează programul PNRAS, școli care vor fi reorganizate, ce responsabil legal vor avea?
Ce se va întâmpla cu indicatorii asumați prin semnarea contractelor din PNRAS? Vor fi vrafuri de notificări și acte adiționale, dovezi ale debirocratizării?

În plus, toată această reorganizare a rețelei școlare trebuie realizată în 15 zile de la intrarea în vigoare a noii legi privind unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în MO din 25 iulie!

Măsurile propuse riscă să agraveze discrepanțele între elevii vulnerabili și cei privilegiați

Noua lege, parte a pachetului de reforme fiscale și administrative, prevede și limitarea burselor școlare la 15% dintre elevi. Ce criterii de departajare a rezultatelor învățării va elabora Ministerul, astfel încât  să fie respectat procentajul de 15%, iar elevii să fie motivați în continuare pentru cunoaștere și învățare? 

Bursele tehnologice vor fi acordate doar elevilor care frecventează învățământul profesional „dacă se încadrează în specializările și condițiile stabilite prin Metodologia-cadru”? Această prevedere oare nu contravine consilierii și orientării elevilor pentru o cariera profesională în funcție de talente, aptitudini, competențe? Sau contează doar „specializările și condițiile” stabilite de MEdC ? 

Chiar am apreciat că deciziile în educație se vor lua „pe baza datelor științifice, analizelor și evidenței, nu pe impresii empirice” … „policy making bazat pe dovezi”, „evidence based education”! 

Unde se regăsesc analizele economice? Analize ale indicatorilor de eficiență? Ce se va întâmpla cu toate beneficiile înregistrate în implementarea proiectelor cu fonduri europene și nu numai? Aceste rezultate există la Organismele Intermediare Regionale, la Autoritatea de Management! Au constituit oare baza deciziilor menționate? 

Sub umbrela eficientizării bugetului public, în forma actuală, măsurile propuse riscă să agraveze discrepanțele între elevii vulnerabili și cei privilegiați, între nevoile reale ale școlilor și soluțiile „contabile” ale autorităților centrale!
Este concluzia și, totodată, semnalul de alarmă lansat de deputata Ariana Bucur.