„Nu este permis nimănui să pună cătușe tricolorului!”

interviu cu avocatul Remus Borza, cel mai cunoscut practician în insolvență din România, intrat recent în politică (IV)

Rep. – Discutam despre ceea ce ați numit marea reformă a statului și a instituțiilor sale, pe care trebuie s-o facă Parlamentul care va rezulta din alegerile din decembrie. După administrația publică locală și centrală, care ar fi domeniile ce reclamă cel mai acut această reformă?

Remus Borza – Este absolută nevoie de reforma sistemului de sănătate, eterna gaură neagră a bugetului de stat. În acest an alocările bugetare pentru Sănătate se ridică la 31 de miliarde de lei, dar și în ultimii 5 ani s-au alocat undeva între 28 și 30 de miliarde de lei, adică 6-7 miliarde de euro în fiecare an. Se vede, în sistemul public de sănătate, atâta bănet? Vă spuneam, e o gaură neagră în care intri cu zile și mori cu zile, în spital. Bani sunt, doar că sunt prost administrați. Atunci, evident că trebuie să purcedem la o reformă care vizează, la urma urmei, însăși sănătatea națiunii. Iar cu așa ceva nu te poți juca, așa cum au făcut atâția iresponsabili! Și trebuie să acceptăm o realitate: existența sistemului privat de sănătate, ca alternativă la cel public. Până la urmă, tot poporul spune ce e bine și ce e rău. Vedeți, pentru a face o paranteză, este ca și cu anticorupția: la Brașov, un primar cu probleme penale a câștigat lejer alegerile; la fel, la Vâlcea (știu situația pentru că am luat mandatul de administrator judiciar la CET Govora), un primar care a fost  de două ori condamnat cu executare a obținut 70% din voturi, după ce a stat vreo trei ani, însumați, la închisoare. Primarul din Baia Mare, Cătălin Cherecheș, a ieșit primar din pușcărie, cu 72%, iar golanii ăștia nu l-au lăsat nici să meargă să depună jurământul, l-au adus după două luni de zile cu cătușele și cu tricolorul! Până la urmă, e umilitor, nu atât pentru individ, dar e vorba despre un primar, reprezentant al autorității, ales de popor… e ca și când ai pune cătușe tricolorului! Or, nu este permis nimănui să pună cătușe tricolorului! Dacă vreun procuror crede că poporul e prost, să-l lase în „prostia” lui! Nu vii tu, Parchet, să-mi deștepți poporul, că n-ai nici un drept în acest sens! E o chestiune de opțiune a poporului și acea opțiune e suverană, bună sau nu. Cine ești tu, ca instituție sau ca individ, să judeci poporul, opțiunea populară? Nicăieri în lumea asta nu se mai întâmplă așa ceva.

Rep. – Să revenim la idee, despre sistemul de sănătate. 

R.B. – Da, și despre opțiunea populară, că și în sistemul sanitar se aplică. Anul trecut, 9,8 milioane de români au optat să se trateze în rețeaua privată de sănătate. Există 163 de spitale private în România. Noi, la Polisano, am deschis primul spital privat din România, în 2002. Acum doi ani am inaugurat cel mai modern spital privat din țară, în prezența actualului președinte, Klaus Iohannis, care atunci era primarul Sibiului. E singurul spital privat care este spital clinic universitar, care acoperă întreaga patologie medicală, are 11 săli de operație, are un centru de excelență la nivel european pe zona de chirurgie – chirurgie cardiovasculară și neurochirurgie. Noi facem cele mai complicate intervenții chirurgicale nu din România, ci unele pe plan european și chiar mondial. Anul trecut, de pildă, am avut 9 premiere europene sau mondiale, inclusiv disecția de aortă, care chiar și în marile centre medicale universitare din America și Europa se corectează prin procedeul clasic: pacientul este deschis de la gât până la stomac, cu mortalitate 60%. Noi o corectăm printr-un procedeu minim invaziv, fără să-l mai despicăm pe om, cu un dispozitiv revoluționar, inventat de niște belgieni. Noi, la Polisano, am fost prima unitate spitalicească din lume care am experimentat acest procedeu. Avem 131 de cazuri operate, cu mortalitate zero! Prețul unei astfel de intervenții este de 8.000-10.000-12.000 de euro, în funcție de complicațiile postoperatorii.  Repet, din cele 131 de cazuri operate n-a murit nimeni. Știți cât decontează statul român la o asemenea operație? Maximum 3.000 de lei, adică nici 700 de euro! Dar dacă pacientul se duce să se opereze la stat… trebuie să dea, știți cum se spune, fără număr, numai că la stat nu se știu face astfel de operații, statul te lasă să mori. Mai există opțiunea să se opereze în străinătate, pe acel formular E112. Știți care era soldul  datoriei externe a Casei Naționale a Asigurărilor de Sănătate la 31 decembrie 2015? 320 de milioane de euro! Adică statul român preferă să facă, pardon de expresie, fundul mare străinilor, clinicilor private din străinătate, decât să contribuie la dezvoltarea sistemului de sănătate de la noi din țară. Și spitalele private sunt niște instituții care servesc cetățeanul, pacientul. Este un principiu fundamental în medicina mondială: finanțarea urmează pacientul, pentru că noi suntem contributori la bugetul asigurărilor sociale de sănătate. Și e o chestie de opțiune personală: dacă eu, pacient, optez să mă tratez într-o clinică privată tu, stat, ești obligat să plătești la acea clinică privat, că sunt banii mei, la urma urmei. Iar tu, stat, de fapt n-o plătești pe clinică, mă plătești pe mine, contributor! Asta încă nu vrea statul român să înțeleagă: că și spitalele, clinicile private fac un serviciu de utilitate publică. După cum este eterna discriminare între companiile statului și companiile private. Iar acelea private sunt mai de stat decât cele de stat, că își plătesc până la ultimul leu taxele, impozitele și celelalte contribuții, pentru că altfel vine Fiscul imediat și le execută. La companiile de stat, în schimb, vorbim de arierate dintotdeauna, de ordinul miliardelor de euro și care se șterg! Evident că este vorba despre un ajutor de stat discriminatoriu. Această permanentă discriminare între public și privat este contraproductivă.

Rep. – Și se adaugă celei despre care ați amintit anterior, dintre capitalul autohton și cel străin.

R.B. – Suntem singura țară care nu ne-am protejat deloc capitalul autohton. Ăsta a fost ordinul pe unitate în 1990 – România să fie doar o piață de desfacere, o tarabă pentru produsele și serviciile din afară și un loc de unde străinii să-și ia materiile prime. Ne-am vândut și ne vindem foarte ieftin resursele, chiar și în domenii strategice, în condițiile în care războaiele secolului XXI se duc pe resurse minerale și de hrană. Iată, de pildă, din 9,3 milioane de hectare de teren agricol – din care vreo 6 milioane de hectare cultivate – 3,2 milioane de hectare aparțin străinilor! Polonezii, că tot făceam referire la ei, au făcut mare scandal și la ei în țară, și la Bruxelles din cauză că statul și-a permis ca din vreo 20 de milioane de hectare de teren arabil, să vândă străinilor vreo 200.000 de hectare, adică 1%. Iar populația a protestat afirmând că nu e permisă o asemenea vânzare de țară. Ei, la noi tocmai ce se întâmplă și nimeni nu are nici o reacție! 44 de bănci din 48 câte există la noi sunt străine! Asta s-a întâmplat în România după 1990: o trădare continuă și o vânzare de țară. De aceea, sloganul nostru, al ALDE, este „Să redăm România românilor”. Dacă nu vom schimba paradigma, nu vom avea viitor ca națiune. Or, este rolul, menirea, obligația, fiecăruia, acolo unde muncește, să schimbe România în bine. Eu nu-mi doresc lucruri senzaționale, ci doar să încerc, împreună cu alții, să creăm un curent de opinie, să generăm o masă critică, și astfel poate reușim să punem România pe un făgaș de normalitate.