Nu de chermeze și „manifestări științifice” au nevoie producătorii români!

Un proiect de lege adoptat de ambele Camere parlamentare prevede că anual,  în 10 octombrie, se va sărbători Ziua Națională a Produselor Agroalimentare Românești. Potrivit inițiatorilor – un grup de parlamentari PSD – scopul este să încurajeze producția agricolă națională pentru consumatorii români și pentru comercianți, să îmbunătățească statutul producătorului neaoș în așa-numitul lanț alimentar scurt și să încurajeze consumul de produse agroalimentare autohtone și de produse tradiționale. Iar pentru atingerea acesrtui scop, zice legea în cauză, „Ziua Națională a Produselor Agroalimentare Românești poate fi organizată de către autoritățile publice centrale și locale și de celelalte instituții ale statului, de către societatea civilă și persoane fizice prin organizarea și/sau participarea la programe și manifestări educative, de voluntariat, cu caracter social sau științific, consacrate promovării produselor agroalimentare românești și câștigării încrederii consumatorului. Autoritățile administrației locale și centrale vor putea acorda sprijin logistic și pot aloca fonduri din bugetele proprii în vederea organizării și derulării în bune condiții a manifestărilor, în limita alocațiilor bugetare aprobate”.

Vasăzică, după alte câteva zeci de asemenea „zile” – de la Ziua Fericirii, Ziua Feroviarilor (câți or mai fi…), Ziua Bibliotecarilor (idem…) la Ziua Consultantului Fiscal, Ziua Națională a Medicului Veterinar ori Ziua Minerului (care ar trebui să se numească Ziua Minelor Închise, dacă ar fi să se respecte realitatea)  vom avea, iată, și Ziua Națională a Produselor Agroalimentare Românești. O zi care „poate fi organizată (…) prin organizarea” cum sună formularea oficială șchioapă.

În realitate, legea asta nu cred că ajută cu nimic producătorii români din domeniul agroalimentar. Nu de cheltuit bani publici pe chermeze „educative”, pe „programe culturale” cu folcloriste, mititei și bere ori pe manifestări care mai de care mai științifice au ei nevoie, ci de instituții ale statului mai puțin agresive, de o fiscalitate și birocrație mai puțin apăsătoare, de limitarea invaziei samsarilor în piețe, de facilitarea accesului micilor producători la finanțări, de spații de depozitare, de susținerea de către stat – inclusiv financiar – a producerii alimentelor naturale, fără E-uri, chiar și în spații amenajate în gospodării și-așa mai departe. Altfel spus, producătorii români au nevoie de mult mai mult respect din partea statului. Ceea ce nu se rezolvă printr-o lege festivistă alcătuită din trei fraze.