„La Parlament, adică la popor, te duci cu căciula în mână, nu cu zăngănit de cătușe!”

Interviu cu avocatul Remus Borza, cel mai cunoscut practician în insolvență din România, intrat recent în politică (II)

Rep. – Vorbeați de discriminarea capitalului autohton față de capitalul străin și de lipsa unor minime măsuri din partea statului de a proteja resursa de capital internă. Aveți și date care să susțină asemenea afirmații?   

Remus Borza – Sigur că da, însă asta poate constata cu ușurință oricine observă ceea ce se întâmplă în economia din țara noastră. Iată, de pildă, s-a ajuns ca 67% din cifra de afaceri din România, care anul trecut a însemnat 1.100 de miliarde de lei, să fie generată de companiile străine care au poziție de cvasi-monopol în tot ce înseamnă sectoare-cheie ale economiei românești. Doar că performanța lor lasă de dorit: în 2014, de pildă, cel mai recent an care a fost decelat de Institutul Național de Statistică, firmele străine – care au, repet, vreo 800 de miliarde de lei din  „tortul” numit cifră de afaceri a României, adică 67% – au înregistrat un sold al profitului net de minus 2 miliarde de lei. Pe de altă parte, firmele românești au fost discriminate, hăituite, marginalizate, n-au beneficiat nici de facilități fiscale, nici de ajutoare de stat, precum cele străine. Dacă vă uitați pe site-ul Ministerului de Finanțe, veți vedea că 87% din ajutoarele de stat ale românilor – repet, ale românilor, din banii noștri! – sunt direcționate către companiile străine. Aici, la Brașov, în top 10 nu veți găsi nici o firmă care să aibă capital 100% românesc. Este, deci, evident că vorbim de o discriminare. Cu toate acestea, companiile românești au reușit o performanță senzațională: 14 miliarde de lei cu plus în 2014, adică de necomparat cu cele minus 2 miliarde de lei la firmele străine, care dețin 67% din cifra de afaceri!

Rep. – În cazul firmelor străine cred că vorbim nu atât de lipsa de performanță, cât de metodele lor de externalizare a profiturilor, de scoatere a banilor din țară cu o cât mai mică fiscalizare, adică plătind statului român cât mai puțin ca taxe și impozite.  

R.B. – Aveți dreptate, asta și voiam să spun în continuare: firmele românești nu sunt atât de inventive în ceea ce privește ingineriile financiare sau optimizările fiscale, ca să vorbim în termeni blânzi. Adică sunt mai corecte. În schimb firmele străine își externalizează masiv profiturile pe prețuri de transfer, pe dosare de transfer, pe insule una mai virgină decât alta, sunt zgârcite când se pune problema salarizării și angajării – din 4,7 milioane de salariați la nivelul României, în 2016, numai 1,1 milioane de români sunt angajați la companiile străine. Restul – tot la companiile românești. Deci, să revenim la cele afirmate anterior, este nevoie și de oameni din mediul antreprenorial românesc care să intre în Parlament, să-și facă vocea auzită acolo și să dea greutate și legitimitate forului decizional principal al țării.

Rep. – Și ce credeți că vor putea ei face acolo?  

R.B. – Parlamentarii care vor compune noul Legislativ vor avea de făcut câteva lucruri fundamentale. Pe de o parte să recâștige demnitatea și onoarea celei mai reprezentative instituții a unei națiuni: Parlamentul. Într-un sistem democratic vorbim despre separarea puterilor în stat, despre echilibrul dintre puterile statului și, sigur, în orice sistem democratic există o prevalență a puterii legislative, este acel primus inter pares, cum spuneau latinii („primul între egali”), al Parlamentului versus celelalte puteri. Pentru că puterea legislativă este singura putere a statului aleasă, este singura care își ia legitimitatea, autoritatea și reprezentativitatea direct de la popor. Or, la Parlament, adică la popor, te duci cu căciula în mână, nu cu zăngănit de cătușe! Celelalte puteri ale statului, cea executivă și cea judecătorească, sunt puteri numite. Deci, revenind, viitorii parlamentari trebuie să recâștige autoritatea pierdută, demnitatea și onoarea celei mai importante instituții a statului român, iar pe de altă parte, noul Legislativ va trebui să legifereze de o manieră vizionară, asumată, responsabilă care este rolul, care sunt atribuțiile și prerogativele fiecărei instituții, autorități sau puteri a statului, pentru a nu mai exista interferențe și suprapuneri de competențe, pentru a nu mai permite derapaje antidemocratice și antiinstituționale și excese de putere ale unor instituții  în detrimentul altora. Asta trebuie să se înțeleagă în următoarea cheie, pentru că mulți cad în păcatul de a pune o ștampilă pe ALDE – aceea că ALDE ar fi un partid antisistem, că mesajul unor lideri ai partidului ar fi unul antijustiție, anti-DNA. Nimic mai fals! România are nevoie și de servicii pe zona de intelligence, de informații, mai ales într-o perioadă în care ne confruntăm cu foarte multe vulnerabilități, cu un context internațional aproape impredictibil și foarte volatil.

Rep. – Dacă ați introdus în discuție ALDE, al cărui proaspăt membru ați devenit, care este poziția sa în legătură cu ceea ce se întâmplă în justiție și în unele servicii de informații?… pentru că numărul lor exact eu, unul, n-am reușit să-l aflu.

R.B. – Să fim foarte bine înțeleși, nu milităm pentru desființarea SRI și SIE, din contră, suntem pentru întărirea lor, dar să existe control parlamentar și să existe transparență. La fel, România are nevoie de Ministerul Public, de Parchetul General și unitățile teritoriale, de DIICOT și de DNA. Munca procurorilor DNA este cât se poate de salutară, mai ales considerând rezultatele din ultimii trei ani. Aveam nevoie de o asanare a mediului politic, de afaceri și social. Trebuie să acceptăm că în ultimii ani corupția devenise endemică, era un flagel care contaminase toate instituțiile statului până la cel mai înalt nivel și sigur că trebuia să existe un moment al decontării, în care Justiția să fie dreaptă, să fie fermă și să fie distribuită în mod egal, pe principiul că legea e lege și pentru lei, nu doar pentru căței. Este un principiul de drept universal că toți suntem egali în fața legii, dar, deopotrivă, mai există un alt principiu, acela că nimeni nu este mai presus de lege. Dar asta se aplică și acelor procurori și acelor magistrați care comit abuzuri și erori. Iar acele abuzuri și erori și excese judiciare, de represiune sau de anchetă, nu sunt constatate de mine sau de orice alt politician, ci de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, de la Strasbourg, care condamnă în fiecare an România nu într-un caz-două, ci în zeci, sute de cazuri și care obligă România nu la un leu, doi, trei, ci la zeci de milioane de euro daune/despăgubiri pentru victimele acestor excese și erori judiciare. Noul Parlament va trebui, de aceea, să definească fără echivoc atribuțiile magistraților și să reponsabilizeze corpul magistraților, pentru a nu mai avea de-a face cu astfel de erori și de abuzuri, pentru că România este deja într-o procedură de infringement și ați auzit chiar din gura d-nei ministru al Justiției, care mai spune și adevăruri, nu doar minciuni, că riscăm o amendă de 100 de milioane de euro, tocmai din cauza încălcării unor drepturi fundamentale ale omului. Și trebuie să terminăm o dată cu această justiție televizată, care decredibilizează însuși fundamentul a tot ceea ce înseamnă sistem judiciar și act de justiție! România nu e o țară mai coruptă decât alta din UE sau din America. Doar că ei au fost mai inteligenți. La ei nu se vorbește de corupție. La ei darea de mită înseamnă lobby, șpaga înseamnă comision sau onorariu. N-o să vedeți niciodată în SUA nici unul dintre cei peste 500 de congresmeni hăituit de maniera care se întâmplă în România. Astăzi, instituția fundamentală a României este o anexă, un grajd al instituțiilor de forță! E un preș pe care orice neica-nimeni se șterge pe picioare! Nu e normal. De aceea spun că trebuie să existe responsabilitate și pe zona aceasta. Toată lumea să-și facă datoria – procurorii, judecătorii – dar nu să dea dovadă de o imaginație morbidă, care depășește litera și spiritul legii, să nu adauge la lege, să nu găsească tot soiul de instituții penale – conflictul de interese, abuzul în serviciu, neglijența în serviciu – care sunt un fel de sac fără fund și care țin de interpretarea și de arbitrariul  oricărui procuror. Astfel de lucruri trebuie corect definite. Deci, ALDE nu este un partid antisistem. ALDE militează pentru coeziune, pentru unitate, pentru dialog.

(va urma)

Citeşte şi:

„Tehnocrația nu salvează România”