Încă un referendum! De data asta, unul util

„Dacă nu-i poți convinge să fie de partea ta, fă-i să dispară!”. Acesta pare a fi motto-ul după care se conduc guvernanții de la București în relația lor cu procurorii DNA. Modificările aduse de Guvern, prin ordonanță de urgența, la niște legi de bază pentru funcționarea unui stat, cum sunt cele ale justiției, exact asta fac, printre altele: lasă fără oameni instituții menite să lupte împotriva corupției, adică le transformă în forme fără fond, cum mai sunt foarte multe în țara asta.

Concret, aplicarea amintitei ordonanțe de urgență, care impune vechime de minim un deceniu pentru a putea deveni procuror DNA determină pierderea a 34 de procurori de către această instituție. Iar dacă se va exclude din vechimea procurorilor perioada în care aceștia au funcționat ca auditori de justiție la Institutul Național al Magistraturii, atunci ar mai fi obligați să plece încă 23. În total, DNA va pierde, așadar, 57 din cei 150 de procurori pe care îi are, adică 38%! De fapt, dacă analizăm altă prevedere din ordonanță, DNA riscă să piardă TOȚI procurorii. Iată de ce: o dată, ordonanța de urgență prevede că procurorii DNA, DIICOT și cei de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție rămân în funcție doar dacă îndeplinesc condițiile impuse. În cazul DNA, aceste condiții sunt să aibă vechimea de minim zece ani și să fi fost declarați admiși în urma unui concurs. Or, la data intrării în vigoare a ordonanței de urgență, nici un procuror de la DNA nu mai poate rămâne în funcție, din cauză că nu a ocupat-o prin concurs! Și nu a ocupat-o deoarece până acum legea nu prevedea asta. Mare parșivenie, nu-i așa? Cumva din genul „da’ de ce n-ai șapcă?”…

Acum: ne-am convins, cred, cu toții, că n-avem cum s-o scoatem la capăt cu această așa-zisă clasă politică. Indiferent de partid, politicienii ne înșală constant așteptările și decât să facă un bine public, mai degrabă fac zece rele. N-am putea să le limităm posibilitatea de a face rău? Trei milioane de români s-au mobilizat să semneze pentru un referendum pentru introducerea în Constituție a definiției familiei ca întemeindu-se pe căsătoria liber consimțită nu între soți, cum e acum, ci între un bărbat și o femeie. Oare n-ar fi mai indicat, mai necesar să ne mobilizăm pentru a determina un referendum de modificare a legii fundamentale în sensul introducerii acolo a unor prevederi care să îngrădească tendința politicienilor de-a ne face rău și de-a face rău țării? Câteva exemple:

-interzicerea expresă, prin Constituție, a unui deficit bugetar mai mare de 3%;

– interzicerea ordonanțelor de urgență, pentru a se reteza obsesia Guvernului de a legifera în locul Parlamentului

– prevederea că în România sistemul public de pensii se bazează exclusiv pe principiul contributivității, pentru a se termina o dată cu nedreptatea sfidătoare numită „pensie specială”.

Firește, este un subiect care ar trebui dezbătut și cu specialiști în drept constituțional, dar cu unii din afara politicii. Întrebarea este: suntem noi, românii, capabili să întreprindem și să finalizăm un asemenea demers, în pofida piedicilor pe care le vor pune politicienii?