Înapoi în decembrie ’89

București, 21 decembrie 1989. După huiduirea lui Ceaușescu și spargerea „marii adunări populare” comandate de el pentru înfierarea „huliganilor” și „fasciștilor” de la Timișoara (oamenii fiind convocați prin metode asemănătoare cu cele folosite de PSD la mitingul din 9 iunie…), mai mulți protestatari s-au regrupat în zona Pieței Universității, strigând lozinci anticeaușiste și anticomuniste. Li s-au alăturat și alții, care nu fuseseră la mitingul lui Ceaușescu. Mai târziu, au ridicat și o baricadă, în zona Hotelului Intercontinental și a restaurantului Dunărea.

Noaptea (ca hoții…) a început represiunea îndreptată împotriva oamenilor neînarmați din piață. S-a tras asupra lor din tancuri, de pe clădiri, de pe străzi laterale, au fost maltratați de milițieni (inclusiv femeile, copii, oamenii în vârstă), au fost împroșcați cu jeturi de apă de către pompieri. Cei arestați au fost târâți pe jos, obligați să se culce pe burtă, unii peste alții, transportați la câteva „puncte de colectare”, unde erau bătuți din nou și apoi încărcați în dube cu destinația închisoarea Jilava. Baricada a fost spulberată, iar oamenii care rămăseseră au încercat să scape. N-au reușit toți. Forțele de represiune i-au urmărit, ba chiar unii securiști în civil au început să spargă vitrinele magazinelor, pentru a putea apoi spune că „huliganii” și „fasciștii” o făcuseră. Spre dimineață, pompierii și cei de la salubritate au spălat de sânge asfaltul din Piața Universității, să nu rămână vreo urmă a crimelor comise acolo.

Un moment de atunci mi-a revenit în minte: acela în care un transportor auto blindat a intrat, pur și simplu, în mulțimea de la Inter. Mi-a revenit în minte miercuri seara, atunci când am văzut la televizor o mașină a jandarmilor forțând intrarea în mulțimea care se strânsese în Piața Victoriei pentru a protesta față de guvernarea favorizării infractorilor. Din fericire, spre deosebire de TAB-ul acela din decembrie ’89, de data asta mașina n-a omorât și n-a schilodit pe nimeni. Și nu s-a tras în oameni, iar armata n-a fost mobilizată împotriva civililor. Astea au fost cam singurele deosebiri față de acum aproape 30 de ani. În rest, provocări din partea jandarmilor, oameni brutalizați, stropiți cu spray-uri cu piper, încătușați, băgați în dube, trupe speciale de intervenție prezente în piață… La un moment dat, cred că numărul celor din forțele de represiune (că așa s-au comportat) l-a depășit pe cel al protestatarilor… Care protestatari au fost numiți „fasciști” de unii politruci de la putere, exact cum îi numea Ceaușescu pe cei din decembrie 1989! Chiar și filosoful Mihai Șora, la cei 101 ani ai săi, a fost la un pas să cadă victimă jandarmilor. Până la urmă, s-a ales doar cu un „mișcă-te mai încolo, moșule!”, strigat de un găligan în uniformă. Tot ieri, câțiva parlamentari PSD și paznici din clădirea forului legislativ i-au lovit pe ziariștii care voiau să-i ia declarații lui Liviu Dragnea. București, 20 iunie 2018. Aici ne-au adus: înapoi cu 30 de ani.