„În România moștenitorilor Securității, comunismul n-a dispărut, ci s-a privatizat”

dialog cu istoricul Marius Oprea, fost consilier prezidențial și al primului ministru, candidat la Senat din partea ALDE Brașov (II)

Rep. – Vorbeați despre manifestanții din 15 Noiembrie 1987, de la Brașov, de cei care au avut de suferit din partea regimului comunist din cauză că s-au solidarizat cu ei și de modul în care au fost tratați de statul român după 1989.  

Marius Oprea – Da, pornind de la asta, vreau să spun că statul român continuă să-și ignore valorile, modelele adevărate de viață, să-i ignore pe cei care au luptat împotriva regimului comunist, au suferit, s-au jertfit pentru acest neam și pentru această țară. În cercetările pe care le-am făcut am găsit 617.872 de persoane care au fost anchetate de Securitate, au intrat în pușcării, în lagăre de muncă, au fost deportate sau li s-a stabilit domiciliu obligatoriu. Dacă îmulțim această cifră cu trei, numărul membrilor de familie, care au avut și ei de îndurat, rezultă circa 2 milioane de oameni care au avut de suferit în mod direct de pe urma regimului comunist. Fapt dovedibil cu acte! În raport cu aceștia s-a făcut încă prea puțin. În ce mă privește, când eram consilier al premierului Tăriceanu și având tot sprijinul acestuia, am făcut demersurile necesare pentru mărirea de 4 ori a cuantumului pensiei foștilor deținuți politic care primeau 50 de lei pentru un an de închisoare. Cu toate acestea, foștii deținuți politic continuă să aibă, în medie, o pensie de 7 ori mai mică decât a foștilor lor torționari, a foștilor ofițeri de Securitate! Am elaborat un proiect de lege privind reducerea pensiilor foștilor securiști torționari care au fost dovediți ca atare de către Consiliul Național de Studiere a Arhivelor Securității, pe care urmează să-l prezint în viitorul Parlament. Se tot vorbește despre pensiile speciale. Or, cel mai mare cuantum al acestor pensii îl găsim în rândul fostului aparat represiv – foștii procurori și judecători din aparatul comunist, ofițeri din fosta Securitate, din fosta Miliție… Am o cifră de pe vremea când eram consilier la Cotroceni: în anul 2000 erau în jur de 300.000 de rezerviști ai Ministerului Afacerilor Interne, majoritatea beneficiind de pensii speciale. Din păcate, până astăzi accesul la dosarele de cadre ale foștilor securiști este stopat. Ele sunt considerate strict secrete pentru un motiv foarte simplu: marea majoritate a foștilor securiști au trecut în serviciile de informații înființate după 1990. Ca istoric, pot vorbi despre continuitate din acest punct de vedere. Partidul comunist a dispărut, dar n-au dispărut comuniștii; Securitatea a dispărut, dar s-a reciclat în Servicii; procurorii comuniști au ajuns în noul aparat de justiție etc. Țara noastră a avut o tranziție lungă și tulbure care m-a făcut să concluzionez, într-una din cărțile mele, că în România moștenitorilor Securității comunismul n-a dispărut, ci s-a privatizat. Acum culegem roadele acestei privatizări, acestei tranziții sălbatice începute în anii ’90, care a dus și la noi la formarea unei oligarhii, e drept mai mărunte decât în Rusia, dar raportat la scară avem, dacă vreți, aceeași situație: o clasă de super-bogați, care au devenit astfel prin privatizarea fie a unităților industriale, fie a unor resurse ale României, în folos personal. În marea lor majoritate, între ei nu găsim cetățeni obișnuiți, ci oameni din fostul aparat comunist sau urmașii lor. În toată sfera activităților din România, atât în instituții de stat, cât și în domeniul privat această continuitate.

Rep. – De ce credeți că s-a ajuns în această situație?   

M.O. – În primul rând din cauză că nu am avut o lege a lustrației în România am ajuns unde-am ajuns și DNA are atât de mult de lucru. Foștii comuniști și foștii securiști au avut prioritate la furat după 1989.

Rep. – După care au venit marile companii străine, unele din ele preluând controlul resurselor și având din start o poziție de cvasi-monopol pe piață.

M.O. – Referindu-ne la multinaționale, ele au venit tot prin intemediul ofițerilor de Securitate. De ce? Înainte de 1989, tot comerțul exterior al României se făcea prin ofițeri acoperiți ai Securității în Ministerul Comerțului Exterior. Aceștia au adus multinaționalele, aceștia și elevii lor feresc în continuare multinaționalele de orice ingerință, pentru că n-am văzut nici un reprezentant al unei multinaționale chemat la DNA. Oare să se fi adunat cei mai cinstiți oameni de pe Pământ în staff-urile din România ale multinaționalelor? Nu cred. S-au „aclimatizat” și ei rapid la atmosfera de corupție și coruptibilitate din România. Însă ei sunt feriți.

Ce mă îngrijorează este că după ce am așteptat atâta vreme intrarea în Uniunea Europeană, am ajuns acum să constatăm că suntem un soi de Cenușăreasă a UE. Faptul că un guvern de „tehnocrați” a ajuns la trista performanță de a absorbi zero fonduri europene este grăitor. Mai mult decât atât, după ce că n-am absorbit nici un euro din fondurile europene, abia 17% din bugetul alocat de Guvernul României firmelor din țară, pentru dezvoltare, este pentru firme românești, în vreme ce 83% merge la firme cu capital străin. Este ca și cum Guvernul României în timpul mandatului Cioloș, a sprijinit în mod fățiș această acțiune de colonizare a României, ceea ce mă face să cred că PNL, care susține acest guvern, își trădează în mod evident doctrina originară, care este „Prin noi înșine”. Și își trădează electoratul tradițional liberal. Dacă cumva PNL s-a mutat cu sediul la Bruxelles, ar trebui să ne anunțe, să știm acest lucru.  Dar acțiunile PNL de susținere pe față a unui guvern de „tehnocrați” cu legături mai mult decât strânse cu Bruxelles-ul îmi dau certitudinea că PNL a devenit în mod direct un partid mai mult european și foarte puțin național. Poate că ar trebui să și scoată termenul „național” din denumirea sa. În schimb ALDE, partidul condus de fostul premier Călin Popescu Tăriceau, rămâne consecvent susținerii capitalului autohton și programul economic al ALDE dovedește cu prisosință acest lucru. Fără să fiu economist, am înțeles foarte bine ceea ce propune ALDE și aici aș cita un coleg care a sintetizat foarte bine situația politică și a actului de guvernare din ultimii ani. Anume că Boc a tăiat, Cioloș a înghețat, în vreme ce Tăriceanu a dublat; și aici ne referim la pensii și salarii. Iar acea dublare s-a realizat în condițiile unei creșteri economice puțin mai mici decât acum. De asemenea, Guvernul Tăriceanu  a încurajat capitalul autohton, care este baza unei creșteri economice sănătoase. Or, acum, o politică guvernamentală care exclude capitalul autohton face, printre altele, ca foarte mare parte din profiturile realizate să fie exportate, nu să contribuie la bunăstarea românilor. Faptul că a fost înstrăinată mai mult de jumătate din suprafața arabilă a României, spune de asemenea foarte multe. Aceste politici trebuie să înceteze. Nu trebuie să uităm, așa cum din păcate o fac tehnocrații și văd că au uitat și liberalii, că suntem români. Doctrina liberală  „Prin noi înșine”  a devenit, din păcate, străină Partidului Liberal.

Noi, odată ajunși la guvernare, vom încerca să stopăm această situație și să ne întoarcem din nou către români. Aceasta este și esența sloganului electoral al ALDE – „Redăm România românilor”.