Doi membri ai familiei Sbârcea, cetățeni de onoare ai Brașovului

Consilierii locali brașoveni vor dezbate în ședința de plen de astăzi două hotărâri privind acordarea titlului „Cetățean de onoare”, post-mortem, pentru Teodor Sbârcea și Annemarie Schell – Sbârcea.
Doctorul Teodor Sbârcea, se arată în expunerea de motive a proeictului de hotărâre „a fost mândria științei medicale din Brașov și i se spunea «medicul celor săraci»”.
Din anul 1900 până în anul 1905 dr. Teodor Sbârcea a fost doctor în Feldioara, fiind primul medic de circumscripție român al județului Brașov. Aici, el tratează cu succes o epidemie de febră tifoidă și găsește tratamentul trahomului, boală frecventă în zonă. Între anii 1905 și 1919 profesează ca medic în Satulung (Săcele) unde luptă cu o gravă epidemie de febră tifoidă pe care o tratează cu succes, fiind decorat pentru acest fapt de oficialitățile vremii. Tot în acea perioadă a organizat spitalul de Cruce Roșie din Zizin și a construit un dispensar la Tărlungeni, iar alături de alți medici, face demersuri pentru construirea spitalului Mârzescu.
După 1918, dr. Teodor Sbârcea a fost numit medic primar al județului, post pe care îl va ocupa până în anul 1930, când a ieșit la pensie, dar continuă să profeseze în particular tratând foarte mulți pacienți. Uneori celor săraci le plătea medicamentele.
În 10 septembrie 1949, dr. Teodor Sbârcea moare fiind înmormântat în Cimitirul Bisericii Sf. Treime din Șcheii Brașovului.
Prima femeie avocat din sud-estul Europei
Annemarie Schnell-Sbârcea, fiica medicului Teodor Sbârcea, s-a născut în 4 martie 1903 în Feldioara. A studiat dreptul în München, Viena, Paris și Cluj-Napoca. În anul 1930 și-a luat doctoratul, fiind prima femeie avocat din sud-estul Europei. În anul 1927 s-a căsătorit, la Brașov, cu Fritz Schnell și împreună au deschis un cabinet de avocatură. După moartea soțului ei în 1939, ea continuat să conducă cu succes cabinetul. În calitate de avocat a îndrumat mai mulți întreprinzători industriali, dar și persoane care îi solicitau ajutorul, în special femei singure și sărace. Având funcția onorifică de mediator al Comunității femeilor germano-săsoaice, ea a fost mereu la dispoziția femeilor care îi cereau ajutorul.
În anul 1948 a fost exclusă din baroul de avocatură datorită originii sale germane, după mamă. A fost angajată la un birou de traduceri, dar a fost și femeie de serviciă la Sfatul Popular Brașov. În anul 1952 a fost evacuată din Brașov și mutată cu domiciliul forțat în Covasna, apoi în anul 1955 a plecat la Sibiu unde s-a angajat ca secretară și bibliotecară la secția germană a Institutului Teologic care ținea de Universitatea din Cluj.
În anul 1959, din motive de sănătate s-a stabilit la Vulcan, lângă Brașov, unde a avut grijă de oamenii în vârstă, singuri și bolnavi, a predat limbi străine copiilor pe care îi îndruma și îi ajuta mereu. De asemenea, s-a angrenat în strângerea de fonduri pentru comunitate. În 27 septembrie 1984 a încetat din viață.
Celor doi, titlul de cetățean de onoare le va fi acordat „în semn de recunoaștere pentru întreaga activitate”.
(R.C.)
Acest material este proprietatea site-ului Mytex.ro si poate fi preluat pe site-ul dvs doar cu citarea sursei prin afisarea linkului catre articolul din site-ul mytex.





