Doare rău, nu-i așa?

Cu cât urci mai sus, cu atât va fi mai dureroasă căderea, spune un proverb care mi-a venit imediat în minte după condamnarea lui Liviu Dragnea. Iar fostul Jupân, fostul… tot ce vreți dvs., a căzut de foarte sus. De la cel considerat, nu doar în țară, ci și în mediile occidentale, „cel mai puternic om din România” (până duminică), la ocupant al unei celule la Penitenciarul Rahova (de luni). De la tartorul unui mare partid, în care tăia și spânzura după bunul plac, punând și schimbând ca pe ciorapi premieri, miniștri și ocupanți de alte funcții înalte, excluzând până și cea mai firavă contestare, a ajuns la „control al cavităților” (i-am citat pe sindicaliștii din penitenciare) și la mic dejun cu margarină și marmeladă. De la palat lățit pe două străzi, la o celulă de câțiva metri pătrați. Nu e dureros, e devastator! Eu, unul, nu doresc răul nimănui, dar nu mă pot opri de la observația că Liviu Dragnea și-a făcut-o cu mâna lui. Prea s-a crezut atotputernic, veșnic la butoane, șmecherul șmecherilor și intangibil.

Cât despre PSD, degeaba încearcă unii de acolo să inducă idea că partidul a fost prizonierul lui Liviu Dragnea și-a camarilei sale teleormăneano-peremiste. Tactica asta de victimizare e una ieftină și nu (mai) ține! PSD nu a fost victima lui Dragnea, ci complicele acestuia. I-a cântat în strună, l-a apărat (ce vocali erau fruntașii partidului!), a acceptat – ba chiar a lăudat – măsurile dictate de el (nu doar în domeniul fiscal ori în cel al justiției, ci și în privința bramburelii guvernamentale; vă amintiți ce bucurie afișau miniștrii Cabinetului Grindeanu aflând că au primit ordin să demisioneze?), a aplaudat sau măcar a justificat incalificabila represiune din 10 august 2018 (ba unii scelerați au afirmat că trebuia ca aceasta să fie și mai violentă), a ironizat victimele…

Liviu Dragnea și PSD n-au fost înfrânți de statul paralel, ci de realitatea paralelă pe care au încercat n-o impună populației: „Nu-i adevărat ce se întâmplă, e adevărat doar ce vă spunem noi că se întâmplă”. S-au crezut stăpâni invincibili ai țării, convinși că indiferent ce-ar face nu vor răspunde. Au plătit faptul că au fost orbi și surzi la vocea societății. Au plătit cocoțarea în funcții a unor agramați, incompetenți, haimanale, inși lipsiți de bunul simț comun. Au plătit faptul că nu i-a interesat decât acel electorat dependent de banii veniți de la stat. Iar acum…

Iar acum PSD are președintele pe care îl merită. Chiar dacă interimar.