„De ce? Daea!”

Există în „Moromeții” lui Marin Preda un personaj care a rămas în memoria multora, mai ales dintre cei care au văzut și ecranizarea regizată de Stere Gulea, unde acest personaj a fost interpretat magistral de Mitică Popescu. Porecla personajului era Cocoșilă. Omul avea o vorbă abruptă, pe care o repeta interlocutorilor de câte ori i se părea că aceia o iau pe arătură: „Ești prost!”.

Exact la acest Cocoșilă m-am gândit atunci când am auzit doi miniștri – al Turismului și al Agriculturii – perorând despre oaie ca brand de țară. Ce potrivit ar fi fost Cocoșilă să-i lămurească la minut:

„-Ești prost!

– Păi, de ce?

– Daea!”.

A apărut mai întâi, țanțoș, în fața ziariștilor ministrul Turismului, un domn pe nume Mircea Titus Dobre, și-a ouat o mărgică: „Am lansat o idee principială, că de aceea este Comitet consultativ în turism, să ne consultăm”. Ideea „principială” era ca, la un moment dat, să se promoveze oaia ca brand turistic de țară, după ce frunza Elenei Udrea expiră. Adică prin 2020, că dacă se schimbă frunza până atunci, România trebuie să înapoieze Comisiei Europene 850.000 de euro. Da, atât a costat frunza aia! Oare cât o costa oaia?

Revenind la actualul ministru, acesta s-a și supărat pe sat că ideea „principială” cu care s-a trezit într-o dimineață a fost ironizată subțire de câțiva: „ E vreo rușine să discutăm despre simbolurile României, despre Miorița? E vreo rușine să ne folosim de legendele României?”. Păi, nu, nu e nici o rușine. Rușine e ca tu, ditamai ministrul, să n-ai habar ce va să zică branding, dar să-ți dai aere de mare priceput și să te trezești trâmbițând la prânz orice îți trece prin cap dimineața, la trezire.

N-a fost destul atât. Pe scenă a apărut un mare specialist al nimicului și-al cugetărilor abisale, ministrul Agriculturii, dl Petre Daea. Care, firește, a susținut ideea: „Oaia e o statuie vie. Argumentele se găsesc în străfundul analizei pentru fiecare și pentru orice loc. Frunza o are toată lumea, dar oile ca în România nu. Lângă oaie găsești o frunză, dar lângă frunză nu poți să găsești o oaie”. Se poate, oare, ceva mai stupid, mai lipsit de noimă de-atât?  

Iată că se poate! Anume că dacă unul dintre cei care ne conduc se-apucă să debiteze aiureli, cei cărora li se adresează, în loc să-l aducă la realitate cu replica lui Cocoșilă pe care am citat-o la început, se-apucă să-i ia în serios spusele, să „analizeze”, să caute argumente pentru a susține prostia – chiar cu o prostie și mai mare!