Dăncilă nu există!

Am stat și m-am gândit. Pe urmă, am scuturat din cap, cam în felul în care scutură capul caii care vor să scape de-o muscă dintre cele mai rele – care și bâzâie, și înțeapă. Apoi – deh, ocupație de ’telectual, păguboasă mai ales dacă Dumnezeu ți-a hărăzit să trăiești în România condusă de Pesedeu – am căzut iarăși pe gânduri. Și iar am scuturat din cap: nu, personaje ca această Viorica Dăncilă n-au cum să existe în realitate. Nu-s decât plăsmuiri ale vreunei minți rătăcite în abisuri sau ale unui autor sadic de teatru absurd.

Dăncilă contrazice până și teoria probabilităților. Dacă are douăzeci de ocazii de-a se face de râs, de-a da cu bățul în baltă, de a nimeri cu oiștea-n gard, probabilistic ar trebui să evite una-două. Or, ea nu ratează nici una! Este ca un șofer care nu numai că bagă mașina în absolut toate gropile de pe un drum, dar se mai și oprește să sape noi gropi în care să rupă vehiculul.

Când zici – după vreo nefăcută pe care o comite cu seninătatea celui care nu are, vorba cuiva, conștiința întâmplărilor – că mai rău nu se poate, că pur și simplu Viorica Vasilica a atins culmea penibilului și mai mult de-atât e imposibil, dânsa ține morțiș, la moment, să te contrazică. Mereu se poate mai rău, nu există limită în cazul său.

Și, oricât de grav ar comite-o, oricât de des, oricât de mult ar fi ironizată, pare imună, nimic n-o atinge. Îi dă înainte, prin gropi, cu un aplomb voios care nu poate fi atribut al unei ființe reale. O ființă reală se analizează, învață, încearcă să se corecteze în limbaj și comportament, are sentimentul rușinii după ce se face de râs în public, are, fie și involuntar, rețineri după câte-o ispravă din asta. Nimic din acestea la Viorica Vasilica Dăncilă. Ea o ține imperturbabilă din groapă-ngroapă, cu pieptul înainte, mulțumită de sine, de parcă ar avea în jurul său un cocon care o protejează de „lumea rea” și grație căruia nu vede și n-aude ce se petrece în jur. Iar dacă e vorba despre vreo vină, de vină e mereu altcineva. Cum a fost deunăzi, când l-a lăsat cu ochii în soare, la aeroportul „Henri Coandă” din Capitală, pe președintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker.

Păi, dacă mă întrebați pe mine, e și normal că Vasilica Viorica a întârziat la întâlnirea aceea. Oriunde s-ar găsi, în realitatea virtuală în care trăiește, dânsa e la Pristina!