D-na Clinton a pierdut pe mâna sa

Rău trebuie să fi ajuns Statele Unite, de-au avut de ales între un showman infatuat, misogin și slobod la gură, poreclit „artistul înșelătoriei” – dacă vreți, un soi de Vadim cu mult mai mulți bani și mult mai puține cărți citite – și o fostă primă doamnă, aflată câteodată în conflict cu adevărul și cel puțin neglijentă cu secretele de stat. Dacă stai să te gândești, dintr-un punct de vedere a fost mai penibil decât „finala” Iliescu-Vadim din România anului 2000. Cel puțin la noi, atunci, n-a câștigat Vadim, plus că lui Iliescu i s-au adus alte acuzații decât acelea aduse d-nei Clinton: de corupție, de infracțiuni legate de încălcarea protocolului corespondenței electronice, de tangență sau implicare în alte scandaluri („Travelgate”, de pildă, sau cel privitor la finanțarea Fundației Clinton cu bani din afara SUA – „cadoul” de un milion de dolari din Qatar, plus sume provenind din încă cel puțin opt țări etc). Sunt câțiva dintre factorii care au contribuit la înfrângerea candidatei Partidului  Democrat, deși mai toată lumea o dădea favorită la Casa Albă.  Dar n-a fost doar atât.  

Hillary Clinton a decontat efectul pervers al propagandei media. Alegătorul american a fost realmente sufocat de mesaje în care Donald Trump era prezentat drept răul absolut, în vreme ce d-na Clinton era portretizată ca un soi de trimisă a Domnului pe pământ pentru a salva America de contracandidatul malefic. Or, dacă se depășește o limită – ceea ce în SUA s-a întâmplat –  reacția este inversă celei scontate de promotorii acestui fel de propagandă.

D-na Clinton a mai contabilizat împotriva sa – și ca fost secretar de stat, și ca unul din liderii Partidului Democrat – nereușitele pe plan intern și extern ale administrației Obama: politici care au dus la scăderea veniturilor, la dublarea costurilor asigurărilor medicale, în paralel cu împuținarea serviciilor la care asigurații aveau dreptul, dezbinarea politică și socială, eșecul reformei privind controlul armelor, crizele din Orient și din nordul Africii…  

Și a mai fost un element care a contribuit la înfrângerea lui Hillary Clinton: faptul că a „încălcat” statutul de fostă primă doamnă și a năzuit să ocupe Biroul Oval în calitate de președinte, după ce soțul său făcuse același lucru. Or, multor americani asta li s-a părut a semăna cu un început de dinastie. Și n-au acceptat ca Președinția SUA să devină o afacere de familie încă o dată, după experimentul cu cei doi Bush.