Corupție? Nici vorbă!

Europarlamentarul luxemburghez Frank Engel, președintele Partidului Creștin Social, a povestit o întâmplare cu prim-ministrul român, Viorica Vasilica Dăncilă. petrecută la Bruxelles, înainte ca sus-numita să ia cuvântul în plenul Parlamentului European și să se rățoiască la asistență: “Un deputat socialist din Ungaria mi-a spus foarte amuzat că doamna Dăncilă, înainte de a vorbi în fața plenului, a venit la grupul socialist, iar cei de acolo i-au reproșat problemele legate de corupție în România. Și dânsa a zis că nu e adevărat, nu există corupție în Romania, ci este vorba doar despre o manieră diferită, cultural vorbind, de a mulțumi cuiva. Mi s-a părut extrem de ingenios să vorbești de o diferență culturală. Practic, aș putea să-mi cumpăr direct o decizie favorabilă în justiție, dar asta nu ar înseamna că sunt corupt sau că aș corupe pe cineva… Nu, doar aș avea un comportament cultural specific”.

O primă observație, aici: europarlamentarul luxemburghez este puțintel în urmă cu realitățile românești, cel puțin într-o privință: azi nu se mai cumpără o decizie favorabilă în justiție. E mai ieftin și mult mai sigur să se schimbe legile, prin ordonanțe de urgență, în sensul dorit de mai-marii zilei care au probleme în justiție, și să se adopte reglementări care să scoată din pușcării corupți, violatori, tâlhari…

În rest, nu știu cine a sfătuit-o pe d-na Dăncilă să ofere acea explicație (singură mă îndoiesc foarte tare că a fost în stare s-o născocească…), dar e o dovadă că penibilul n-are limită în Guvern și la Partid, pe-acolo. Și că nu doar pe noi, românii de rând, ne cred proști și încearcă zilnic să ne aburească guvernanții aceștia, ci și pe politicienii europeni, chiar pe cei din familia lor politică!

Va să zică, nici vorbă de corupție în România! Dacă un politician e prins luând echivalentul a peste un milion de euro de la o firmă care a obținut niște contracte grase cu statul în zona pe care acel politician o controlează, dacă există martori și dovezi că și-a folosit puterea și influența în favoarea acelei firme, nu e corupție, nici vorbă! Este doar o manieră culturală diferită de mulțumire din partea firmei norocoase! Numirea unor politruci în funcție contra unor sume de bani (procedeu devoalat chiar de Curtea Supremă de Justiție) nu e nici ea corupție, ci un gest firesc de gratitudine, pe care europenii n-au cum să-l înțeleagă… chestie de diferență culturală. Banii primiți de niște funcționari ai statului pentru a “restitui” unora proprietăți la care nu au dreptul nu reprezintă corupție, Doamne ferește, ci o modalitate de exprimare a recunoștinței care trebuie aplaudată, nu condamnată penal.

Știți cât ne costă anual această “manieră diferită, cultural vorbind, de a mulțumi cuiva” invocată, drept explicație, de d-na Viorica? Peste 15% din produsul intern brut, adică vreo 38 de miliarde de lei, potrivit ultimului raport asupra corupției prezentat în Parlamentul European.