Cine sunt cei ce ne conduc?

Se spune – și cu îndreptățire – că pentru a ajunge într-o poziție de  conducere într-o organizație o persoană trebuie să facă un șir de compromisuri, inclusiv, câteodată, cu propriile principii, valori, chiar cu propria conștiință, dacă posedă așa ceva. Cu cât mai puternică și mai influentă e organizația, cu atât compromisurile sunt mai multe și mai mari. Iar când treaba asta se petrece în România, iar organizația cu pricina se întâmplă să fie vreo instituție importantă a statului sau vreun partid politic, șirul compromisurilor pare fără sfârșit.

Și tot nu-i suficient. Mai e nevoie ca insul respectiv să fie perceput drept un slujitor fidel al acelui „sistem” care a nenorocit țara, să facă alianțe cu diverse grupări de interese, să meargă nestrămutat din relație în relație, să fie dispus să sacrifice chiar și (sau în primul rând…) oamenii care i-au fost alături și l-au ajutat. Și tot nu-i destul. Mai trebuie ceva: să simtă, fie și în subconștient, că de fapt nu merită să ocupe acel post (și astfel să aibă încă un punct slab) și să fie șantajabil, astfel ca mânuitorul sau mânuitorii de sfori să aibă o „poliță de asigurare” în caz că „păpușa” vrea să iasă de sub control.  

S-a aflat deunăzi cine a fost, de fapt, șeful operativ al Serviciului Român de Informații, unul din termenii puternicului „Binom” de care se temeau și încă se tem foarte mulți: un absolvent de liceu la seral, un repetent la Institutul Politehnic din Timișoara, un personaj care trebuise să rămână o vreme subofițer SRI din cauză că nu fusese în stare să ia notă de trecere la licența de la Academia Națională de Informații. Cum a ajuns acest om într-o asemenea funcție, cum a devenit general în timp record, cum a acumulat atâta putere? Păi, întrebați-l pe Traian Băsescu, alt exponent al Sistemului!

Sau, iată: cum a ajuns o fostă secretară la un sindicat obscur ditamai generalul SRI, la doar 30 și ceva de ani, pusă la conducerea Direcției de Securitate Economică, iar apoi numită șefă a agenților acoperiți din presă și ANAF, fiind poreclită Anaconda, din cauza – spun gurile rele – apetenței pentru aventuri de folos în carieră și pentru diverse alte sforării? Păi, întrebați-l tot pe Traian Băsescu, el a făcut-o general!   

Despre d-na Laura Codruța Kovesi, care dintr-o fostă baschetbalistă și un procuror fără rezultate a ajuns, la doar 33 de ani, la conducerea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nu mai spun nimic, să nu cumva să fiu acuzat de distinsa doamnă că sunt parte din cei ce poartă o campanie de denigrare la adresa sa, că sunt plătit de nu știu ce ocultă și că aduc „atingere independenței sistemului judiciar în ansamblul său”. Nu de alta, dar văd că și-a făcut un obicei din acuzațiile astea…