Ceaușescu ar fi indivios

Da, cred că de-acolo unde este, din cazanul cu smoală, Ceaușescu e invidios pe Dragnea. Cel puțin într-o privință: aceea a valului de mesaje de susținere – da’ ce zic eu un biet val, e tsunami! – în urma celei de-a doua condamnări penale la închisoare, de data asta cu executare. Da, știu, nu-i condamnare definitivă, e doar sentința completului de trei judecători de la instanța supremă, se mai poate face apel la completul de cinci; știu și de prezumția de nevinovăție, atât de clamată în ultimele două zile de pesediști, conform „punctajului” primit de la sediul central al partidului. Dar tot condamnare se numește, oricum ai da-o.

Pe vremea lui Ceaușescu, acesta avea parte doar de niște zeci de „telegrame de la oamenii muncii” și de la „activul de partid” de la orașe și sate, care erau publicate în „Scânteia”, „România liberă” și „Scânteia tineretului”. „Ehei, dacă ar fi existat treaba asta cu internetul și pe când domneam eu peste români, ce bine ar fi mers lucrurile! Ce aparat de propagandă aș fi avut, câte milioane de prieteni virtuali, câte zeci de milioane de like-uri. Și câte sute de mii, milioane de mesaje de felicitare și susținere aș fi primit de la popor! Dragnea ăsta ar fi fost la pitici!”, cred că își zice, de-acolo, din cazanul cu smoală, fostul dictator. 

Ar fi de-a dreptul înduioșătoare, dacă n-ar fi ridicolă, toată campania pesediștilor menită a-i arăta lui Dragnea cât de mult îl iubesc și  „poporului” – dar mai ales adversarilor – ce strâns uniți sunt ei, scut neclintit în jurul Conducătorului. Mă rog, fiecare declarant și fiecare postac după puteri, după cât îl duce mintea și după cât e în stare să modifice „punctajul” primit de la „forurile superioare”… nu de alta, dar nu dă chiar bine să facă toți copy-paste.

Iat-o, de pildă, pe inimitabila, inconfundabila, inextricabila doamnă prim-ministru, Viorica Vasilica Dăncilă: „Consider că cei care cer demisia președintelui PSD înainte de pronunțarea unei decizii finale încalcă grav Constituția României, Directivele Europene și standardele Comisiei de la Veneția”. Și, pentru a se face total de baftă, adaugă: „nu ne putem gândi decât că această hotărâre de condamnare nu se va menține și după recursul din apel”. Zău? Ce-i acela „recurs din apel”, d-nă premier, dacă nu o nouă monumentală prostie din șirul cu care, din nefericire, ne-ați obișnuit? O altă prostie, încă și mai mare, dar și periculoasă, este aserțiunea că e anticonstituțional și contrar directivelor europene (!!!) ca cineva să ceară demisia altcuiva. O asemenea aberație nu mi-a mai fost dat să aud sau să citesc, cel puțin în ultima vreme! Iar dacă vorbim despre Constituție, abia ceea ce susține d-na Dăncilă este contrar acestei legi, încălcând drepturi fundamentale, precum cel la liberă exprimare și libertatea conștiinței („libertatea gândirii și a opiniilor nu poate fi îngrădită sub nici o formă”). Și când te gândești că primitivi precum d-na Dăncilă au ajuns să guverneze o țară…