Ce l-aș întreba pe Dragnea

Un bărbat de 57 de ani, bolnav, a mers la spital, unde a fost diagnosticat cu pneumopatie acută. I s-a făcut o injecție, iar după câteva ore i s-a mai făcut una. Martorii spun că după cea de-a doua injecție bărbatului i s-a umflat mâna și transpira abundent. N-a rămas, însă, internat, din cauză că i s-a spus că nu mai sunt paturi libere și să revină în următoarea zi. Drept urmare, bolnavul a ieșit din unitatea medicală și, sfârșit de puteri, s-a așezat pe o bancă aflată în fața spitalului. I s-a făcut și mai rău. Niște femei care treceau pe acolo au mers în spital după ajutor, dar li s-a spus să sune la 112! „Nu a venit Salvarea, nu a venit nici un doctor, eu cu niște femei și vreo trei fete am încercat să-l ajutăm până a venit băiatul dumnealui, ca să-l ia cu mașina și să-l ducă din nou la spital. Era deja mort când a intrat din nou cu el pe poarta spitalului”, a povestit una dintre martore. Poliția a deschis dosar penal in rem pentru ucidere din culpă, dar oare dosarul ăsta îl mai poate învia pe om?

Nu este un caz singular. La Iași, un bărbat a murit, de asemenea, după ce a fost „pasat” de la un spital la altul. La Sibiu, o femeie a murit după ce a fost ignorată de medicii din două spitale; „din cauza aglomerației” și a unor proceduri birocratice. O tânără de 27 de ani, însărcinată, a murit și ea, după ce a fost plimbată între trei spitale. Toate sunt cazuri de anul acesta.

Dacă aș avea ocazia să stau față în față cu liderul PSD, Liviu Dragnea, șeful de facto al guvernării, nu mi-ar păsa nici cât negru sub unghie de discursul său tocit deja cu „statul paralel”, cu Iohannis, cu justiția care-l persecută și altele asemenea. L-aș întreba câte spitale, câte școli, câți kilometri de autostradă, câte cămine de bătrâni a construit guvernarea pe care o comandă. L-aș întreba dacă, ocupat să-și salveze pielea cu orice preț, găsește, totuși, fie și câteva minute pe zi să se gândească la oamenii care mor cu zile în spitale, între spitale sau pe câte-o băncuță în fața spitalelor, deși plătesc sau au plătit în fiecare lună statului român sume semnificative destinate, în teorie, îmbunătățirii sistemului sanitar din România. L-aș întreba dacă asta înțeleg dumnealui și partidul pe care îl conduce prin „reforma în domeniul Sănătății”: să lase oamenii să moară din cauză că „nu sunt paturi”. L-aș întreba dacă îi pasă, măcar, de victimele acestui sistem diabolic pe care îl păstorește sau consideră mai important să-și ceară scuze infractorilor condamnați la închisoare?