Ce-i mână în luptă?

Nuțu Anghelina. Constantin Niculescu. Tudor Mohora. George Muntean. Constantin Mudava. Eduard Gheorghe Manole. Graziela-Elena Bârlă. Paul Philippe Hohenzollern. Ion Sasu. Nicolae Cerveni. Gheorghe Ciuhandu. George Becali. Gheorghe Dinu. Marian Petre Miluț. Ovidiu Tudorici. Gheorghe Funar. Aurel Rădulescu. Raj Tunaru. Ninel Potârcă. Ovidiu Cristian Iane. Constantin Rotaru.

Ce legătură există între oamenii cu aceste nume? Toți au candidat, la un moment dat, la Președinția României postdecembriste. Cu vreo două-trei excepții, numele lor nu spun absolut nimic. Au ieșit pentru o clipă din anomimat și s-au întors rapid acolo.

Alte nume: Avram Iancu. John Ion Banu. Dorin Dimitrie Stoichescu. Mădălina Baroncea. Claudiu Crăciun. Ramona-Ioana Bruynseels, Cătălin Berenghi. Miron Cozma. Florin Călinescu. Alexandru Cumpănașu. Gheorghe Funar. Mircea Diaconu. Emanuel Onoriu. Florentin Pandele. Ninel Peia. Bogdan Stanoevici. Viorel Cataramă. Liviu Pleșoianu. Ce-i cu acești oameni? Păi, sunt printre cei 23 care și-au anunțat dorința de a candida anul acesta la alegerile prezidențiale, la concurență cu Klaus Iohannis, Dan Barna, Viorica Dăncilă, Kelemen Hunor. Și cu Theodor Paleologu, cel ce pare, în această competiție, precum o cană de ceai rătăcită într-un magazin de bâte.

Evident, e un soi de democrație în România, așa că fiecare e liber să se viseze președintele țării. Chiar dacă nimic nu-l recomandă pentru asta. Există, însă, și o parte bună: cei mai mulți dintre sus-numiții nu vor reuși să strângă semnăturile cerute de lege pentru a deveni oficial candidați. Și ei știu acest lucru. Ceilalți – în afară, bineînțeles, de candidații partidelor mari – știu că și dacă vor participa la alegeri, nu vor obține decât între zero virgulă ceva și 2-3 procente. Ce-i mână, totuși, într-o luptă dinainte pierdută? Inconștiența? Percepția deformată asupra propriilor persoane și a imaginii pe care o au? Pofta de a fi sau de a reveni, fie și pentru scurt timp, în lumina reflectoarelor? Ideea că simpla anunțare a candidaturii sau actul de prezență în primul tur al alegerilor le va oferi oarece notorietate și, cine știe, ocazia vreunei combinații din care să iasă un ce câștig, fie el politic ori financiar? Sau câte puțin din toate? Că pe aia cu dragostea dezinteresată de neam și țară, cu irepresibilul spirit de sacrificiu pentru binele nației sper că n-o mai crede nimeni.