Cazul micuței Sorina. Ce este clar

De vreo trei-patru zile, cazul fetiței de 8 ani luate cu mascații și procurorul de la asistentul maternal pentru a fi dusă la familia care a adoptat-o agită rău multe spirite. Politicieni, diverși influenceri, simpli cetățeni au dat brusc în clocot, vituperând contra străinilor care ne iau copiii – ba, chipurile, îi vor pentru organe – contra procurorilor care, iată, chinuie copiii și le frâng destinele, ba chiar contra legii care a permis adopția. Da, sunt oameni care ai ieșit în stradă după ce cazul a fost mediatizat, cerând anularea adopției făcute legal și scandând înflăcărați „nu ne luați copiii, sunt ai României!”. Oameni care până acum câteva zile nu auziseră de micuță și nu le păsa de soarta ei și a atâtor alți copii orfani sau abandonați de familii, pe care nimeni nu-i vrea și care trăiesc și ei, cum pot, prin centre de plasament, case de copii sau pe la asistenți maternali mai buni sau mai puțin buni…

Revenind la caz, sunt de spus câteva lucruri care mie mi se par extrem de clare, iar ignorarea lor face ca tot scandalul să semene cu antrenarea unor oameni într-o mare manipulare. Voit sau nu. De către cine? Păi, judecați și dvs.: premierul Dăncilă a intervenit și-a cerut lămuriri de la câțiva miniștri, ministrul Justiției s-a pronunțat că i se pare „normal” ca „fetița să rămână în România”, cel puțin „până sunt lămurite toate aspectele legate de legalitatea acestei situații”, ministrul Muncii s-a lăudat că a luat legătura cu ambasadorul SUA la București (familia adoptivă este una de români stabiliți în Statele Unite), ministrul Educației (da, d-na Andronescu…) s-a repezit să acuze părinții adoptivi și tot așa.

Ce este clar? În primul rând faptul că adopția s-a făcut absolut legal, prin decizia definitivă a justiției. A cere anularea adopției echivalează cu instigare la nerespectarea unei sentințe judecătorești. În al doilea rând, este clar că această adopție s-a făcut după ce copila a fost refuzată la adopție de vreo 120 de familii din România. Inclusiv de familia asistentei sale maternale, care lua salariu pentru îngrijirea ei, iar acum plânge pe toate drumurile și amenință cu procese. Le fel de clar este ce scrie în raportul Poliției: că atunci când autoritățile au venit pentru a pune în executare decizia instanței și a duce fetița la părinții adoptivi, membrii familiei asistentei maternale au agitat-o pe copilă, în loc s-o liniștească. Or, în contractul pe care un asistent maternal îl semnează, este prevăzut că acesta este obligat să pregătească integrarea copilului în familia adoptivă, nu să se opună adopției, să țină fetița fără a mai avea acest drept și să-i bage frica în oase că i se va face rău, abuzând-o emoțional.

În fine, tot extrem de clar este faptul că vinovații în acest caz sunt reprezentanți ai instituțiilor statului, începând cu cei de la Protecția Copilului. Și, nu în ultimă instanță, cei care au intervenit pentru a lua fetița de la asistentul maternal. Nu cu mascații se face asta unui copil de 8 ani și nu în felul în care a acționat acea d-nă procuror. N-o speriase destul asistentul maternal, mai trebuia să vadă și mascați și să fie luată cu forța?