„Ca la români”? Cum adică, d-nă Olguța?

Azi, în Piața Victoriei din Capitală, vasăzică sub termopanele Guvernului, peste 10.000 de bugetari, angajați în sistemul sanitar, au protestat împotriva bramburelii și inechităților din Legea salarizării, cea pe care pesediștii o prezintă drept o măreață și fără de cusur realizare. Și se laudă astfel (că, deh, lăudătorii lor sunt pe perfuzii) deși chiar unii dintre ei și-au mai nuanțat, să zic așa, declarațiile: de la „absolut toate salariile vor crește”, la „nici un salariu nu va scădea” și la „ponderea veniturilor care au scăzut este foarte redusă, iar scăderea este nesemnificativă”.

Ieri, cum spuneam, peste 10.000 de bugetari din Sănătate au venit pentru a le spune acestor guvernanți că sunt mincinoși, prost pregătiți, aroganți, încăpățânați și că „legea voastră unitară/ dezbină întreaga țară”. Și să le arate fluturașii de salariu, care probează că veniturile multora dintre ei au scăzut cu 300-500-900 de lei, în condițiile în care – mulțumită politicii înțelepte a PSDragnea – toate prețurile cresc fără oprire. Ba chiar unii dintre ei au stat în cap pe asfalt, cu dedicație pentru premierul Dăncilă (plecată în Israel, să primească laude pentru mutarea ambasadei și să discute – ha, ha, ha! tocmai dânsa – despre problemele globale) și cu referire la „Momentul lalelelor” și la fetița aceea de trei ani pusă să dea cu spatele de beton întru delectarea d-nei premier și-a altor cârmaci pesediști.

Reacția guvernamentală la proteste a venit de la foarte vocala d-nă Olguța Vasilescu, ministru al Muncii. Firesc, din moment ce acumulase experiență, fiind prezentă, deunăzi, și la întâlnirea cu managerii de spitale, unde – după ce și-a trântit poșetoiul la piciorul mesei, de parcă era geanta cu scule a unui instalator – s-a făcut comodă pe un scaun întinzând un picior la est și celalalt la vest, ca „plotonerul”  Căpșună la birtul din sat. Ei, cum a comentat manierata d-nă Vasilescu protestul din Piața Victoriei? A zis că e „ca la români”! Cum adică? Dar ca la cine ar fi vrut să fie? Ca la nemți? Ca la costaricani? Ca la suedezi? Și, în definitiv, dânsa nu-i româncă, de vorbește așa, din vârful buzelor, cu atâta superioritate despre cum e „la români”? Mă gândesc că asemenea limbaj s-ar încadra perfect la pedepsele visate de șeful său suprem, dl. Dragnea, cu acea lege împotriva defăimării, cu care ne amenință…

În rest, ca de obicei, Partidul și Guvernul sunt mai nevinovate decât niște noi-născuți, de vină fiind sindicatele, statul paralel și-așa mai departe. Știți ce spun psihologii despre cei ce refuză să admită vreodată că au greșit și caută mereu să dea vina pe altcineva? Că au o mare problemă, nereușind să facă diferența între o acțiune greșită și propriul caracter, crezând că o recunoaștere a greșelii și prezentarea unor scuze le amenință stima de sine, identitatea pe care și-o afișează; că nu au sentimentul rușinii față de acțiunile lor și se tem foarte tare de sentimentul vinovăției. Și că au convingerea că dacă ar recunoaște o greșeală, ar da motiv la noi acuzații, privind alte greșeli. Se cam confirmă, nu?