Astăzi sunt sărbătoriți Sfinții Apostoli Petru și Pavel

După o perioadă mai scurtă sau mai lungă de post, în fiecare an, la sfârșitul lunii iunie, Bisericile apostolice îi prăznuiesc pe cei doi mari propovăduitori ai învățăturii creștine, pe Sfinții Apostoli Petru și Pavel, ce se bucură de o cinstire deosebită din partea Bisericii, ei au fost „căpetenii apostolilor” și „lumii învățători”, contribuind, prin râvna lor, la răspândirea cuvântului evanghelic în multe părți ale lumii. Ei sunt sărbătoriți împreună, deoarece tradiția consemnează că au suferit moarte martirică în aceeași zi, 29 iunie, anul 67. Sf. Apostol Petru era iudeu, fiind fiul pescarului Iona din localitatea Betsaida și frate cu Sf. Andrei, „cel dintâi chemat la apostolie”. Numele lui Petru era Simon, dar Mântuitorul Iisus Hristos i-a dat numele simbolic de Petru sau „Chefa/Chifa” (care înseamnă piatră), fiindcă îi spune:„ Tu ești Petru și pe această piatră voi zidi Biserica Mea și porțile iadului nu o vor birui”. Petru a fost chemat de Mesia să devină „pescar de oameni” și a făcut parte, împreună cu frații Iacov și Ioan, dintr­un grup restrâns de apostoli, mai apropiați de Mântuitor, care au luat parte la învierea fiicei lui Iair, la Schimbarea la Față de pe Muntele Taborului, precum și la alte minuni săvârșite de Iisus. După Înălțarea la cer a Domnului, „Faptele Apostolilor” prezintă mai multe din activitatea lui. Astfel, Petru a propus alegerea unui nou apostol în locul lui Iuda. Cuvântarea însuflețită a lui Petru în ziua Pogorârii Sfântului Duh duce la convertirea a 3.000 de oameni, care vor forma prima comunitate creștină din Ierusalim, de aceea, momentul este considerat a fi cel de întemeiere a Bisericii Creștine. Săvârșește mai multe minuni: vindecarea ologului din templul de la Ierusalim, vindecarea unui paralitic din Lido, învierea Tavitei din Ioppe, mărturisind mereu cu smerenie că Iisus Hristos lucrează prin el, că el este doar o unealtă, astfel că „mulți au crezut în Domnul”. 
Tradiția Bisericii spune că Sf. Ap. Petru a predicat și într-o serie de provincii din Asia Mică, iar în ultima parte a vieții s-a aflat la Roma. Acolo a fost martirizat, fiind răstignit pe cruce așa cum și-a dorit, să moară ca Mântuitorul, dar călăii lui l-au răstignit cu capul în jos, la 29 iunie în anul 67, în timpul persecuțiilor poruncite de împăratul Nero împotriva creștinilor.

„Apostolul neamurilor”
Sfântul Apostol Pavel, ce se numea la naștere Saul, era iudeu din seminția lui Veniamin, fiind originar din orașul Tars. A venit de tânăr la Ierusalim, pentru a studia în școala renumitului învățător al Legii Vechi, Gamaliel. El s­a manifestat mai întâi ca un înverșunat prigonitor al creștinilor, fiind cel care a păzit hainele ucigașilor primului martir creștin, arhidiaconul Ștefan. Însă, Saul se întâlnește cu Dumnezeu pe drumul Damascului. Acolo, Dumnezeu ­ care îl întreabă: „Saule, Saule, de ce Mă prigonești?” ­îi ia pentru un timp darul vederii, deschizându-i în schimb ochii sufletului și ai minții. Astfel, creștinul botezat Pavel devine „vas ales”, Sfântul și Marele Pavel, „Apostolul neamurilor”. Supranumele acesta este confirmat de activitatea sa misionară, călătoriile prin comunitățile creștine din Europa și Asia Mică, dar și prin cele 14 epistole adresate diferitelor comunități creștine, în care propovăduiește Evanghelia, dar și unirea dintre credincioși. În anul 67, tot în 29 iunie, este martirizat prin tăierea capului. Sf. Ap. Pavel este considerat cel mai de seamă misionar al tuturor veacurilor, el însuși spunând: „M­am ostenit mai mult decât ei toți, dar nu eu, ci harul Lui Dumnezeu care este în mine”. Amândoi apostolii prăznuiți astăzi au întemeiat multe comunități creștine, au învățat pe cei necredincioși, au întărit pe cei deznădăjduiți, au vindecat pe cei aflați în suferință, au îndurat moarte martirică pentru Hristos.

Sânpetru păstrează cheile Raiului
În calendarul tradițional românesc, Rusaliile, Sânzienele și Sânpetru sunt sărbători așezate la începutul verii, alcătuind un ritual sezonier de înnoire a timpului (de început de an). Deși în 29 iunie sunt prevăzuți în calendarul creștin Sf. Apostoli Petru și Pavel, în popor sărbătoarea este cunoscută drept Sânpetru. Pe lângă transformarea celor doi sfinți într-unul singur, sunt interesante noile atribuții ale acestuia în panteonul popular: Sânpetru are în păstrare cheile Raiului și ale cămărilor cerești, de unde împarte hrana animalelor sălbatice, stă pe scaunul de judecată lângă Dumnezeu, pe care­l sfătuiește în luarea hotărârilor. Este solul sau iscoada lui Dumnezeu pe pământ, călătorește pe pământ, printre oameni, dar poate fi văzut și în lună sau când se deschide cerul, la marile sărbători, stând la masa împărătească, apără ogoare de grindină, dar poate da și ploaie cu piatră pentru a-i pedepsi pe oameni.
O legendă a cucului spune că, pe când Sf. Petru avea o herghelie, un mare tâlhar, pe nume Cucu, îi fura caii. Nici cu puterea sa de sfânt, nici cu ajutor. Atotputernicului, Sânpetru nu găsește caii. Necăjit, Sf. Petru îl blestemă pe cuc să se prefacă în pasăre neagră, să fie cobe rea și singur să­și spună numele, unde s-o afla. De atunci hoțul altceva nu mai zice, decât își strigă toată ziua numele prin pădure: Cucu, cucu! În unele legende și snoave, lui Sânpetru i se întâmplă o sumedenie de lucruri hazlii pentru calitatea sa de sfânt: i se fură caii sau boii în vremea aratului, pierde cheile Raiului, are o ibovnică pescăriță, petrece și joacă cu oamenii de rând la cârciumă, se îmbată și încasează bătaie.
La Sânpetru, sărbătoare populară mult prețuită, au loc renumite târguri dintre care cel mai cunoscut este cel de pe Muntele Găina. Dar și localitatea brașoveană Sânpetru își cinstește cum se cuvine patronul spiritual. 

Peste 15.000 de brașoveni au onomastica

Potrivit datelor Direcției Județene Comunitare de Evidență a Persoanelor Brașov, în județul Brașov, sunt înregistrate 3.705 de femei cu numele Petra, Petronela, Petruța, Petrina, Pavelica, cărora li se adaugă cei 11.400 bărbați pe care îi cheamă Petre, Petrică, Petrișor, Petronel, Pavel.