Ariana Bucur – despre echilibrul emoțional

Am avut onoarea de a participa la conferința finală a proiectului „România pentru fiecare copil. Echilibru emotional”, un proiect implementat de UNICEF – România, în parteneriat cu Fundația Romanian Angel Appeal și Institutul pentru Studiul și Tratamentul Traumei, un demers inter-sectorial centrat pe promovarea sănătății mintale și a stării de bine a copiilor și adolescenților din România. 

Uitându-ne în jurul nostru, observăm cu ușurință că toți copiii noștri trăiesc într-o lume mult mai rapidă, mai solicitantă și adesea mai imprevizibilă decât am cunoscut-o noi. Ei sunt bombardați cu informații, cu așteptări, cu presiune… iar în spatele acestor realități se ascund emoții. De multe ori, emoțiile nu au nume, nu au instrumente și… nu au întotdeauna un adult pregătit să le însoțească.

Aceste emoții ale copiilor noștri sunt, de fapt, începuturile marilor lor povești de viață, pentru care, uneori, din lipsă de timp sau din obișnuința de a trăi pe repede-înainte, nu le observăm.

Dar ele sunt acolo, pulsând în fiecare gest, în fiecare întrebare nerostită, prin tăcere, prin agitație, prin retragere, prin  lacrimi ascunse sau prin „nu știu” și „lasă-mă”.

De aceea, am vorbit astăzi despre echilibrul emoțional.

Nu ca despre un concept abstract, ci ca despre o comoară invizibilă pe care fiecare copil o poartă în sine și pe care noi adulții, o putem proteja sau o putem pune în pericol, o putem cultiva sau o putem ignora.

Echilibrul emoțional este ceea ce permite unui copil să se așeze în lume cu seninătate. Este acea ancoră interioară care îl ajută să își recunoască emoțiile, să le înțeleagă și să le transforme,

Este fundamentul pe care se clădesc reziliența, empatia, autonomia și încrederea în sine.

Fără el, orice lecție, oricât de bine predată, orice activitate, oricât de bine intenționată, își pierde din forță. Un copil neliniștit emoțional învață greu, iubește greu, se acceptă greu; în schimb, un copil sprijinit emoțional devine luminos, echilibrat, capabil să înțeleagă lumea și să îi răspundă cu sens.

Și totuși, echilibrul emoțional nu este transmis prin discursuri solemne. El se construiește în tăcerea serilor, în privirea care ascultă, în vocea care spune cu blândețe: „Te aud. Sunt aici”.

Este prezent în răbdarea cu care explicăm, în modul în care îi validăm trăirile, în felul în care le oferim un spațiu în care să fie ei înșiși, fără teamă de a fi judecați.

Să ne amintim cu toții: copiii nu ne întreabă dacă suntem disponibili; ei ne simt; simt dacă suntem prezenți cu adevărat sau doar fizic. Simt dacă suntem interesați sau doar ocupați.

Simt dacă le cuprindem emoțiile sau dacă ne grăbim să le anulăm.

În familie, echilibrul emoțional începe cu ritualuri mici: zece minute zilnic de conectare reală, în care ne oprim din fugă și ne întâlnim cu copilul. Nu cu temele lui, nu cu greșelile lui, nu cu așteptările noastre – ci cu el.

În școală, echilibrul emoțional se naște din relația dintre adult și copil, din capacitatea dascălului de a vedea dincolo de comportament și de a înțelege mesajul interior. Un copil înflorește când simte că profesorul îi este partener, nu judecător.

La nivel de societate, echilibrul emoțional al copiilor devine posibil abia atunci când încetăm să mai privim vulnerabilitatea ca pe o slăbiciune și începem să o tratăm ca pe o componentă firească a umanității.

România pentru fiecare copil înseamnă, înainte de toate, o Românie care înțelege că adevăratul progres începe în interiorul fiecărui copil. O Românie care nu se teme să vorbească despre emoții, în care sprijinul psihologic nu este un tabu, ci un act de responsabilitate.

O Românie în care sănătatea emoțională nu este un lux, ci un drept.

Și mai mult decât atât, România pentru fiecare copil înseamnă România în care fiecare dintre noi își asumă rolul de constructor de bine, prin modul în care răspundem unui copil furios, prin modul în care încurajăm un copil trist, prin modul în care lăudăm un copil care depune efort, prin modul în care îi arătăm că emoțiile lui au loc în lume. 

Nu trebuie să fim experți, trebuie doar să fim prezenți! Nu trebuie să avem toate răspunsurile, trebuie doar să fim acolo! Trebuie  să avem disponibilitatea de a asculta și curajul de a privi în ochi un copil când are nevoie de noi!

Când un copil este ascultat, lumea lui se schimbă. Când un copil este înțeles, drumul lui se limpezește. Când un copil se simte în siguranță, viitorul se deschide în fața lui.

Și atunci, da, se schimbă și România! Pentru că România de mâine este alcătuită din emoțiile copiilor de astăzi, iar dacă ne dorim o societate matură, echilibrată, empatică, atunci trebuie să cultivăm aceste valori în inimile celor mai mici dintre noi.

Vă îndemn, așadar, să devenim cu toții arhitecți ai acestei transformări: să privim mai atent, să ascultăm mai profund, să fim mai prezenți, să înțelegem mai mult! Este darul pe care îl facem României – o Românie construită pe fundația emoțiilor sănătoase, pentru că, un copil echilibrat emoțional nu este doar o reușită individuală, ci o investiție în viitorul nostru colectiv!

Deputat, Ariana-Oana BUCUR