Alegeri 2016. M-am săturat de „salvatori”

„Bună, suntem în București, într-un cartier cu un număr considerabil de copii, se refac lucrări de refacere a carosabilului”, susură o jună candidat la Parlament, într-o filmare – culmea! – electorală. Nu știu cum arată, că nu i se vad decât ochii, dar după „refacerea refacerii” și legătura pe care o face între carosabil și copii, e chiar contraindicat să-și mai afișeze fața. Lângă ea, un coleg candidat dă și el din gură: „Nu ajunge că suntem în cea mai poluată capitală din România, haideți să vedem cum arată aceste lucrări asupra calității aerului. Se vede clar cât de gros e stratul de praf de aicea, încă un motiv în plus ca pe 11 decembrie să ieșim la vot”.  Genial, nu-i așa? Mai întâi aflăm că Bucureștiul e doar una din capitalele României, anume cea mai poluată dintre ele, apoi că praful de pe mașini este motivul pentru care-i musai să „ieșim la vot”. Și toate gogomăniile astea demne de Gâgă, într-un clip de doar 10-15 secunde… Cei doi candidați n-au, însă vreme să afle și ei cum este cu logica primară, cu limba română, cu geografia și cu multe altele pe care nu dau semne că le-ar avea în dotare. Ei sunt extrem de ocupați cu o chestie infinit mai importantă: să salveze România. Vor asta din tot sufletul și din toate puterile, după cum ne asigură partidul lor care în iunie, la alegerile locale, a promis că salvează Bucureștii. Între timp, a abandonat ideea asta și-a trecut la alta, mai amplă: salvarea întregii țări. Ca ei sunt mulți. Foarte mulți. Suspect de mulți. În toate partidele. De la candidata care își face campanie în… mișcare (desigur) populară, împărțind teste de sarcină pensionarilor de ambe sexe, până la insul care vrea să cucerească Senatul României cu virgulele pe care, neabătut, le pune între subiecte și predicate, toți vor să ne salveze, chiar dacă n-au cuvântul ăsta în titulatura formațiunilor pe listele cărora candidează. Eu, unul, când aud de vreun salvator al patriei, devin brusc nu circumspect, ci de-a dreptul refractar. Și asta vine din experiențele pe care le-am avut – așa cum le-ați avut și dvs. – cu de-alde ăștia. Partidul comunist a vrut să ne salveze de hidra imperialistă. Frontul Salvării Naționale, al lui Iliescu&Comp., a vrut să ne salveze și el de „moșieri” și, în genere, de toți cei care „n-au mâncat salam cu soia”. Dl. Emil Constantinescu și ai săi au vrut să ne salveze de Iliescu. Pe urmă, Iliescu a vrut să ne salveze de Constantinescu. A urmat Băsescu, să ne salveze… de tot! Și Iohannis, să ne scape de Ponta. De câte ori s-a ivit un salvator, parcă ne-am afundat și mai rău. Așa că, lăsa-ți-ne nesalvați, (ne)stimabili politicieni! Dacă vă mănâncă, dacă nu puteți fără să pozați în salvatori, salvați-vă pe voi, mai întâi. Salvați-vă de impostură, demagogie, nesimțire, agramatisme, incultură, fracturi de logică, lipsă de simț al ridicolului, proaste maniere… salvați-vă de convingerea că are dreptate cine urlă mai tare, de obiceiul de-a profita de necazurile oamenilor și, mai ales, de năravul de-a roade orice fel de ciolan vi se ivește în cale.