Acționează PSD contra Guvernului?

Felul în care a acționat și a reacționat PSD – mă refer, de fapt, la cei câțiva decidenți (dacă n-o fi unul singur, al cărui nume începe cu D…) de la „centru” este un exemplu de cum nu trebuie gestionată o criză. Și, înainte de asta, e o ilustrare a unei zicale ce spune aproximativ așa: „Ce face omul când n-are ce face? (n.b. – „altă întrebare”). Își creează probleme!”.  Liderii PSD au fost cei ce au generat, imediat după învestirea Guvernului, un imens scandal, de care n-aveau nevoie. Sau, altfel spus, au procedat precum cineva care are de ales între 100 de variante, dintre care 99 bune și una proastă, iar el o alege cu entuziasm taman pe aceea din urmă! Chiar dacă voiau cu tot dinadinsul ca Guvernul să emită actele normative care au scos 500.000-600.000 de oameni în stradă (performanță pe care au reușit-o, în ultimii 27 de ani, doar Regele Mihai și FSN-ul lui Ion Iliescu; e drept, în primul caz manifestanții au fost pro, nu contra…), mai-marii PSD ar fi trebuit să știe – sau să le spună vreunul dintre consultanții lor străini – că „nu acum și nu așa”. Cum au așteptat atâta vreme prezumtivii beneficiari ai respectivelor acte normative, mai puteau aștepta câteva luni, timp în care terenul putea fi mai bine pregătit, lumea mai pleca în concedii ș.a.m.d. Doar dacă „urgența” nu e de altă natură și face parte dintr-o altă strategie.

 După izbucnirea scandalului și ieșirea oamenilor în stradă, staff-ul PSD a continuat să aleagă cele mai proaste variante. L-au trimis la înaintare pe ministrul Justiției, care s-a făcut de râs și a atras adversități asupra întregului Guvern și partidului, a mai apărut premierul, care a fost tern, neconvingător, s-au mai ivit figuri de natură a spori antipatia, precum acel Codrin Ștefănescu, a mai făcut și Liviu Dragnea niște declarații contradictorii (ba a știut, ba n-a știut de acele proiecte de ordonanță)… Și zile la rând, reprezentanți de frunte ai PSD au susținut cu tărie că nu cedează la presiunea străzii, ci „mergem înainte”, pentru ca brusc să cedeze și să anunțe abrogarea ordonanței „de urgență” adoptate. Numai că au făcut în așa fel încât abrogarea să conțină o șmecherie, fapt care a fost receptat drept o nouă sfidare și a îndârjit și mai mult lumea. A mai turnat nițel gaz peste foc și personajul buimac pus ministru al Justiției, contrazicându-se ieri de câteva ori – ba a trimis proiectul de lege privind modificarea Codurilor juridice la CSM, pentru avizare, ba va lansa o largă dezbatere publică, ba îl retrage pentru a face altul „mai complex”, ba „Ministerul Justiției nu este preocupat să eleboreze un proiect de lege privind modificarea și completarea Legii nr. 286/2009, privind Codul Penal, și a Legii nr. 135/2010, privind Codul de Procedură Penală. În prezent, Ministerul Justiției centralizează deciziile pronunțate de Curtea Constituțională, cu privire la actele normative menționate, iar acestea vor fi analizate în perioada următoare”. Din tot acest haloimăs, eu, unul, n-am reținut decât atât: că proiectul inițial de modificare a Codurilor s-a făcut pe genunchi, din moment ce abia acum se centralizează deciziile Curții Constituționale, pentru a fi apoi analizate! Adică strada are dreptate să protesteze!

Ca o concluzie a întâmplărilor de până acum, prestația PSD și a Guvernului său în ultima perioadă are două posibile explicații. Ori e amatorism crunt (să nu-i zic altfel…), ori PSD lucrează cu sârg la dărâmarea Cabinetului Grindeanu! De ce? Este și aici un scenariu de luat în calcul, dar, dacă așa stau lucrurile, mă tem că nu-i al gânditorilor social-democrați vizibili, ci al celor din umbră.