Cuvioasa Paraschiva, îndrăgita Sf. Vineri / Ce să nu faceți în această zi

Cuvioasa Paraschiva, îndrăgita Sf. Vineri / Ce să nu faceți în această zi

Sfânta Parascheva (Paraschiva), cunoscută și ca Sfânta Vineri, este una dintre cele mai venerate și iubite sfinte ale Bisericii Ortodoxe Române, dar și în Bisericile Ortodoxe Greacă, Bulgară, Rusă şi Sârb,. Ea este considerată ocrotitoarea Moldovei și a întregii Românii și a fost canonizată în secolul al XVII-lea. Cuvioasa Parascheva s-a născut în satul Epivat din Tracia răsăriteană, acum cunoscut ca Boiados, în apropierea Constantinopolului, în jurul începutului secolului al XI-lea, și a trăit doar până la vârsta de 27 de ani.
Sărbătoarea Sfintei Parascheva se celebrează în fiecare an pe 14 octombrie și atrage mii de pelerini în orașul Iași, acolo unde se află moaștele ei. Această sărbătoare este însoțită de un pelerinaj important, în care credincioșii vin din toate colțurile țării să se închine la moaștele Sfintei Parascheva și să primească binecuvântare.
Două biserici ortodoxe din Brașov își sărbătoresc astăzi hramul, având-o ca ocrotitoare pe Sfânta Cuvioasă Parascheva. Două biserici aflate la mare distanță, inclusiv ca istorie. Una e Biserica de la Groaveri (ridicată în secolul al XIX-lea), cum este cunoscută, de pe strada Dr. Baiulescu din Șchei. Cealaltă e Biserica din Triaj (începută în anii 90 și sfințită în 2017).
Se spune că ne apără, în general, de toate relele, fiind mare făcătoare de minuni. În această zi se fac pomeni pentru morţii care nu şi-au găsit liniştea sau au murit fără lumânare.
În tradiţia populară, ziua este plină de interdicţii: nu se dă cu împrumut, nu se spală rufe, nici părul.

O viață închinată Domnului

Parascheva s-a născut în satul Epivat din Tracia, nu departe de Constantinopol. A trăit pe vremea marii schisme (a despărţirii Bisericii de la Roma de Biserica Ortodoxă ­- 1054). Sf. Paraschiva fost crescută de părinţii ei în spirit creştin, în deprinderea rugăciunii, a postului şi a milosteniei. Pe când avea zece ani, a auzit citindu-se într-o biserică cuvintele Mântuitorului: „Oricine voieşte să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea sa şi să-Mi urmeze Mie”. (Marcu 8, 34).
Aceste cuvinte au impresionat-o atât de mult, încât şi-a împărţit toate hainele săracilor. După câţiva ani şi-a părăsit părinţii, dorindu-şi să se retragă „în adâncul pustiei”. S-a oprit mai întâi la Constantinopol, apoi la Mănăstirea Maicii Domnului din Heracleea, unde a rămas cinci ani. De aici a plecat spre Ţara Sfântă. După ce a văzut Ierusalimul, s-a aşezat într-o mănăstire de călugăriţe în pustiul Iordanului, unde a trăit în post şi rugăciune.
Dar într-o zi, îngerul Domnului i-a zis: „Să laşi pustiul şi să te întorci în patria ta, că acolo se cuvine să-ţi dai trupul pământului!”. Cuvioasa s-a întors în Constantinopol, iar pe drum s-a oprit pentru a se ruga în Biserica Sf. Sofia şi în Biserica Născătoarei de Dumnezeu din Vlaherna. Ajunsă în locurile natale, împăcată cu sine, cu oamenii şi cu Dumnezeu, şi-a dat sufletul la doar 27 de ani, iar trupul ei a fost îngropat lângă biserică.

Moaștele sunt la Iași din 1641

Sărbătoarea Cuvioasei Paraschiva. După mulţi ani, Dumnezeu a făcut descoperit trupul neputrezit al cuvioasei şi l-a binecuvântat cu darul de­a face minuni, mulţi bolnavi şi îndrăciţi vindecându-se prin atingerea de moaştele ei. Din biserica Sf. Apostoli din Epivat, acestea au fost luate de împăratul Asan al românilor şi bulgarilor şi au fost aşezate mai întâi la Târnovo, apoi strămutate la Belgrad şi aduse la Constantinopol, în Biserica Patriarhiei.
Sfintele ei moaşte, făcătoare de minuni, au fost aduse în Moldova, la Iaşi, la 14 octombrie 1641, prin străduinţa domnitorului Vasile Lupu, şi aşezate în ctitoria sa, Biserica Trei Ierarhi. Astăzi, racla cu moaştele Sf. Paraschiva se află în Catedrala Mitropolitană din Iaşi, pe unde se perindă şi se închină, plini de evlavie, credincioşi ortodocşi din toată lumea, de­-a lungul întregului an şi la marile sărbători.

Nu daţi nimic cu împrumut!

Sărbătoarea Cuvioasei Paraschiva. Tradiţia spune că pe 14 octombrie, dar nici o vineri din an, femeile nu aveau voie să toarcă, să spele rufe sau să facă pâine. Cele care se încumetau la aşa ceva erau pedepsite de Sfânta Vineri cu orbirea sau erau lăsate văduve. Interzise erau şi spălatul pe cap, pentru că se zicea că faci viermi, împrumutul din casă, pentru că seca sporul casei, petrecerile şi „amestecătura trupească”. În general, oamenii nu lucrau (munci agricole sau în gospodărie) „fiind rău de trăsnet, de grindină, de boli de ochi şi de cap”. Despre femeile care îndrăzneau să coasă sau să toarcă pe 14 octombrie se credea că vor face negi pe mâini.
În schimb, erau de folos descântatul şi dereticatul prin casă. Oamenii îşi cumpărau în această zi haine groase, iar ciobanii se uitau, dimineaţa, să vadă cum au dormit oile. Dacă oile dorm înghesuite şi strânse laolaltă în această zi, ciobanii cred că iarna care va veni va fi una lungă, grea şi friguroasă. Dacă în schimb oile dorm risipite, iată un semn că iarna care va veni va fi domoală şi blândă. De remarcat, însă, că toate acestea se potrivesc mai bine calendarului iulian, pe stil vechi (abia pe 27 octombrie, la distanţă de 13 zile faţă de calendarul gregorian, pică Sf. Cuvioasa Paraschiva, la o zi după Sf. Mare Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de Mir şi odată cu Sf. Dimitrie cel Nou).
La români, ziua „Sfintei Vineri de Toamnă” sau a Cuvioasei Parascheva este şi praznic al morţilor pomeniţi din neam în neam, motiv pentru care se împart ofrande (lipii din grâu nou, vin sau must nou etc.) pentru cei plecaţi în „Lumea Neîntoarcerii”.