[ViDEO] Rolul jocurilor în filme

De foarte multe ori urmărim pelicule cinematografice care au ca subiect lumea sportului sau în care sunt prezente în anumite momente-cheie, diverse jocuri, prin care regizorul doreşte să ilustreze o anumită stare sau trăire a personajelor. Pentru mulţi dintre oameni, sportul face parte din viaţa lor, este un mod de a se relaxa, de a-şi detensiona organismul după o zi la serviciu sau o formă prin care îşi exersează puterea minţii. Câteva filme care au drept temă lumea sportului au reuşit să cucerească premii internaţionale, dar şi inimile spectatorilor, aşa cum a fost cazul filmelor „Rocky”, „Taurul furios”, „MoneyBall”, „Carele de foc” sau „Invincibil”. Altele, asa cum sunt „Victory”, „X-Men”, „Odiseea Spaţială 2001”, „Life of a King”, „Cea de-a şaptea pecete” sau filmul „Casablanca” introduc anumite jocuri sub o formă mult mai plastică, mai artistică, în care acestea sugerează anumite aspecte şi oferă diverse perspective asupra personajelor. De aceea, apariţia unui anumit joc în cadrul unui film îl obligă pe spectator să încerce să identifice motivul real şi ceea ce a urmărit regizorul cu respectivele scene să genereze în mintea acestuia.

Unul dintre filmele care sugerează altceva prin folosirea unui sport ca lait-motiv al peliculei este „Victory”. Lansat în anul 1981, această creație artisticăspune povestea unei partide de fotbal dintr-un lagăr nazist, care se joacă între echipa Aliaţilor şi echipa Germanilor. Regizorul John Huston încercă astfel să folosească elementul sportiv pentru a sublinia condiţia umană, spiritul de sacrificiu şi dorinţa de supravieţuire a omului. Echipa Aliaţilor, o formaţie încropită din diverşi jucători ai forţelor engleze, americane, scoţiene, olandeze şi belgiene este o multinaţională, al cărei scop precis este evadarea din acel lagăr. (vezi video 1)

Echipa germană este una rigidă, bine pregătită din punct de vedere tactic şi disciplinată, sugerând exact ceea ce se credea despre spiritul acestei naţiuni. În momentul în care se pune problema alegerii între evadarea din lagăr şi căştigarea meciului, echipa Aliaţilor alege cea de-a doua opţiune, ca o formă de rezistenţă şi de subliniere a dorinţei de a învinge. Pentru aceştia era o formă de răzvrătire şi de protest, însă, faima pe care ar fi dobândit-o asupra unei echipe cu mult mai bine pregătită decât a lor, arată că nu contează doar forma fizică, cât mai ales spiritul, mentalul şi dorinţa de a câştiga. Printre jucătorii aliaţi o să îi remarcaţi pe Sylvester Stallone, Bobby Moore, Pele şi Michael Caine.

Pe marile ecrane s-au derulat foarte multe filme în care jocurile de cazinou şi-au făcut apariția pentru câteva momente, de obicei, în etapele de maximă importanţă ale peliculei sau pentru o perioadă mai lungă. Primul film care a avut un succes fulminant şi în care un joc de cazinou este folosit ca un reper pentru destinul uman este celebrul „Casablanca”, în care Humphrey Bogart a realizat un rol excepţional. În cafeneaua Rick’s Café Américain deţinută de către protagonistul principal, Rick Blaine, are loc o scenă de mare încărcătură emoţională, la ruletă, un joc aristocratic, atât de intens de a cărui rezultat depindea viaţa unor oameni. Este vorba despre Victor Laszlo, unul dintre cei mai importanti lideri ai Rezistentei şi Ilsa Lund, fosta iubită de origine norvegiană a lui Rick, care acum este casatorită cu Laszlo. Situaţia nu este deloc plăcută pentru aceştia, mai ales că a rămas doar un singur avion care decolează din Casablanca către libertate. (vezi video 2)

Jocul are drept miză suma de bani care le-ar asigura accesul în acel avion, aşa că Rick îi recomandă lui Laszlo să joace pe numărul 22. Acesta câştigă şi astfel, cei doi (Laszlo şi Ilsa) reuşesc să plece din Casablanca. Rolul jocului în acest film nu este legat de destin, ci mai degrabă de importanţa încrederii omului în om. Chiar dacă cei doi bărbaţi erau cumva rivali în dragostea lor faţă de aceeaşi femeie, iată că aceeaşi iubire reuşeşte să-i unească şi să-i facă să se solidarizeze pentru acelaşi scop comun.

Jocul de şah a fost folosit în diverse filme pentru a sugera o anumită optică din partea regizorului, ca o formă de a înțelege mintea umană. Un film care reuşeşte să deschidă porţile mentalului omenesc este „Life of a King”, o peliculă care portretizează necesitatea omului contemporan de a căuta cele mai utile căi de relaxare a minţii sale. Jocul de şah în acest film are rolul unui portal prin care omul încearcă să-şi înţeleagă vulnerabilitatea, dar şi faptul că omul trebuie să-şi „hrănească” mintea, sufletul, inima şi caracterul. Acesta este rolul acestui joc, care are avantajul de a le oferi pe toate, împreună, oferindu-i personajului principal, Mr. Brown, o supapă de evacuare a frustrărilor, în fiecare zi, atunci când joacăalături de vecinii săi. (vezi video 3)

Un alt film ilustrativ, în care jocul de şah reuşeşte să-i ofere omului o perspectivă deosebit de captivantă este „Cea de-a şaptea pecete” a regizorului Ingmar Bergman, în care un cavaler cruciat joacă şah împotriva morţii. În acest mod, protagonistul interpretat de către Max von Sydow, încearcă să-şi prelungească existenţa şi să-şi amâne iminentul sfârşit. Acest joc al minţii este o prelungire artistică de care regizorul se foloseşte pentru a ilustra modul în care, în fiecare zi, oamenii joaca şah cu destinul lor, încercând să obţină repetate amânări, care să-i ţină în viaţă. În filmul „X-Men”, profesorul Xavier joacă o partidă de şah împotriva prietenului şi în acelaşi timp adversar, Magneto. În acest fel, acesta îşi reiterează încrederea pe care o are în echipa sa, care o să reuşească să salveze omenirea. O ultima peliculă care reuşeşte să pună în valoare jocul de şah este „Odiseea Spaţială 2001”, în care protagonistul Frank Poole joacă o partidă împotriva unui calculator, Hal 9000, iar prin modul în care acesta pierde meciul, regizorul (Stanleu Kubrik) sugerează că maşina era defectă şi că nu poate reprezenta un oponent puternic pentru om şi mintea sa.