Prea multa grija parinteasca… strica

Pentru ca asa este in firea lucrurilor sa fie, majoritatea parintilor in relatia cu copiii obisnuiesc sa fie extrem de grijulii si preocupati de orice amanunt din viata acestora. Ca in orice alta situatie, si in cazul de fata, ce-i prea mult strica. Dar, pentru ca nu toti parintii stiu acest lucru, se ivesc situatii in care, din dorinta de a face bine, adultii fac mai mult rau copiilor.

Parintii impun limite
Parintii pot face greseala de a-si proteja in exces odraslele chiar din perioada copilariei, cand, de teama sa nu li se intample ceva rau, le interzic anumite activitati normale varstei. Copiii trebuie lasati sa se joace, chiar daca asta implica uneori si o cazatura. Ei vor fi responsabilizati inca din aceasta etapa a vietii. Daca in cazul copiilor grija excesiva a parintilor nu este binevenita, cu atat mai mult un asemenea tip de atitudine a parintilor este daunatoare pentru adolescenti. „In cazul tinerilor, personalitatea este in formare, astfel ca educatia din partea parintilor este atent filtrata. Adolescentul asteapta o confirmare a ceea ce gandeste, nu o atitudine de dezaprobare, o impunere a dorintelor adultului. Sunt multi aceia care nu-si lasa odraslele in tabere, la petreceri alaturi de prieteni, de frica sa nu li se intample ceva rau. In acest fel li se submineaza tinerilor autoritatea si sunt dominati”, a mentionat psihologul Catalin Gherasim.

Tanarul se va ascunde de parinti
Tanarul cauta de cele mai multe ori in parinte un partener de dialog social si nu se mai asteapta sa fie tratat ca si „copilul mamei”. De aceea, daca de fata cu prietenii va fi alintat de catre mama sa cu o serie de diminutive, adolescentul se va simti rusinat si va primi, cel mai probabil, o serie de remarci ironice din partea amicilor. „Chiar daca parintele considera comportamentul sau unul normal, ei trebuie sa constientizeze ca grija excesiva si atitudinea protectoare il vor inhiba pe tanar si il vor face mai putin comunicativ. El va incepe sa minta si se va ascunde fata de parinti. Efectele negative apar si de partea adultilor, care vor fi nemultumiti si vor cauta sa-si impuna cu orice pret autoritatea, apeland la forta verbala si chiar fizica”, a completat psihologul. Trebuie inteles faptul ca parintele are datoria de a calauzi pasii tanarului in viata, nu de a-i impune acestuia un anumit drum, de teama ca el sa nu se loveasca de obstacole iminente. Parintele trebuie sa constientizeze ca, de-a lungul timpului, copilul se transforma intr-un om, nu ramane vesnic „copilul mamei”.