Mostenire – Ruxandra Nazare – un doctor in istorie ancorat in realitate

Nu sunt multi cei care, in contextul societatii actuale, aleg sa urmeze o profesie care are ca si fundament istoria. Probabil, cel mai invocat motiv este acela ca un astfel de domeniu nu este unul foarte banos. Studiul istoriei face, insa, parte din dorinta fiecaruia de a avea o cultura generala cat mai solida. Ruxandra Nazare, in prezent bibliotecar in cadrul Bibliotecii „George Baritiu”, sectia „Colectii speciale”, un loc ce-i permite contactul direct cu cartea, este prima si singura femeie din Brasov care, dupa Revolutia din 1989, a obtinut titlul de doctor in istorie. O pasiune care isi are radacinile in copilarie sau, mai bine spus, s-a nascut o data cu ea din dragostea pentru istorie a mamei sale.

De mic copil, istoria i s-a parut captivanta
„Cred ca am mostenit genetic aceasta inclinatie spre istorie. Mamei mele i-a placut foarte mult domeniul si, inca din copilarie, mi-a transmis aceleasi sentimente. Eram un copil destul retras, nu aveam prea multe prietene, asa ca m-am refugiat in carti, pentru care facusem o pasiune. Am descoperit atunci legendele istorice pe care le consideram foarte captivante si frumoase. In clasa a V-a, am inceput sa studiez istoria antica si mi-a placut foarte mult. Eram foarte atrasa de cultura, de aceea, mai tarziu, am optat pentru un liceu de filologie-istorie”, povesteste dr. Ruxandra Nazare. A urmat apoi Facultatea de Istorie din Bucuresti. Isi aduce aminte ca, intr-unul din primele cursuri, un profesor i-a intrebat pe tinerii studenti de ce au ales istoria. „Pentru ca e ca o poveste. Este frumoasa si, de asemenea, presupune in mare masura patriotism. Cu ultima parte nu a fost de acord profesorul pentru ca, a spus el, trebuie sa cunosti toata istoria, nu numai pe cea a Romaniei. In plus, ne-a invatat ca este nevoie de mult mai mult – de o cunoastere solida a limbilor straine. Personal, acest lucru m-a ajutat foarte mult, avand in vedere ca traiam in regimul comunist, iar unele informatii legate de istorie erau interzise. Mi-am indreptat astfel atentia spre cartile de istorie scrise in limbi straine. A fost o perioada destul de vitrega…”, a mentionat interlocutoarea. In cei cinci ani de facultate, a invatat sa-si formeze gandirea si spiritul critic. Dupa absolvire si urmarea studiilor aprofundate, s-a gandit la doctorat pentru ca „nu voiam sa ma izolez, ci sa pastrez contactul cu mediul stiintific”.

Vrea sa scrie o monografie despre fanarioti
A urmat o perioada nu tocmai usoara, pregatirile pentru doctorat, din 1997 pana in 2004, implicand multe sacrificii, foarte mult studiu. In plus, concediile erau dedicate tot incercarii de a-si duce la indeplinire acest vis. In luna martie a acestui an a sustinut doctoratul pe tema „Instructia negustorilor ortodocsi din Brasov si Sibiu – sfarsitul secolului al XVIII-lea, inceputul secolului al XIX-lea”. Va intrebati, poate, ce va urma. „Pentru ca imi place foarte mult istoria secolului al XVIII-lea, epoca fanariotilor, mi-ar placea sa scriu o monografie despre ei, sa patrund dincolo de ceea ce se stie despre domnitori – ca erau foarte materialisti – si sa le descopar o noua fata. De asemenea, intrucat sunt putin contra curentului, mi-ar placea sa ma apropii de Balcani si sa scriu despre ea, desi zona are o imagine nu tocmai pozitiva”, povesteste Ruxandra Nazare. Ce i se pare doctorului in istorie cel mai dificil in studiul unui astfel de domeniu? Faptul ca este greu sa-ti pastrezi perseverenta. „Istoria nu este bine platita. Daca vrei sa o cunosti, trebuie sa o faci din pasiune. Exista riscul sa abdici, desi este un domeniu foarte deschis, care iti ofera multe posibilitati. Ai nevoie de multa tarie de caracter, pentru ca ispitele sunt la tot pasul. Pe masura ce citesti, descoperi cat de putine stii si trebuie sa te legi de teme care au un ecou in sufletul tau, sa-ti creezi un flux mare de idei. De asemenea, este necesar sa privesti lucrurile in contextul actual, sa te mentii in ritmul realitatii, sa nu devii static, sa simti ca esti viu si ca iti merg rotitele. De aceea, imi place sa port discutii cu colegii mei din mediul acesta de lucru, fie ei istorici, muzeografi sau arhivari. Simti astfel ca esti viu”, a completat doctorul in istorie.

Familia este foarte importanta
Dincolo de istorie, de fanariotii si „negustorii mei” (cum ii place sa le spuna), ca si mod de relaxare, Ruxandra Nazare obisnuieste sa citeasca literatura – care o ajuta sa viseze. „Familia conteaza foarte mult si in ea gasesc un sprijin real. La sfarsit de saptamana obisnuim sa iesim impreuna in scurte drumetii. Imi mai place sa merg la concerte si teatru. Chiar daca a trebuit sa studiez mult, am incercat sa nu ma rup de realitate, ci sa pastrez contactul cu prietenii. Chiar si o discutie pe teme istorice poate fi relaxanta pana la un anumit punct”, povesteste dr. Ruxandra Nazare.