La tara, postul semnifica si inceputul sezonului de sezatori

Postul se tine de mii de ani pentru curatarea spiritului si a trupului. In fiecare an, omul incearca o apropiere de Dumnezeu. Iar si iar in speranta ca va reusi sa rascumpere macar unele dintre greselile sale.
Daca pentru noi, cei din mediul urban, Postul Craciunului nu inseamna mai mult decat rugaciune si abtinerea de la consumarea anumitor bucate, in mediul rural este o perioada saturata in traditii si datini.

Vecinii si rudele isi cer iertare unii de la ceilalti
„In sambata dinaintea lasatului secului, fetele din unele parti ale Transilvaniei aduc cate un ulcior de apa de la izvorul cel mai rece si-l dau de pomana. Ele fac acest lucru pentru a avea izvor si pe lumea cealalta. De asemenea, se spune ca inainte de a intra in post sau chiar in perioada de inceput a lui, vecinii si rudele isi cer iertare unii de la altii”, ne-a declarat Delia Barbu, referent in cadrul Centrului Judetean pentru Conservarea si Promovarea Culturii Traditionale. Lasand la o parte faptul ca satenii tin cu sfintenie acest Post al bucuriei, ei se si pregatesc intens pentru marele praznic.
„Niciodata nu vine Craciunul fara sa varuim casele, fara sa facem curat si sa ne pregatim de oaspeti. Asa suntem noi, primitori”, ne povesteste tanti Elisabeta, femeie nascuta si crescuta la tara. Nu numai ca zugravesc, dar spala toate stergarele de pe pereti si restul obiectelor de acest fel cu care au decorata casa. Traditiile stravechi se pastreaza aici cel mai bine. Obiceiurile nu mai sunt regula de aur, dar la marile sarbatori spiritul traditiei reinvie in mai toti satenii.
„Inceputul postului semnifica si inceputul sezonului de sezatori, care dureaza pana la Sfantul Toader, anul viitor. Femeile in varsta, cele mai aprige pastratoare ale traditiilor, se reunesc in Coltul Vesel si alcatuiesc un «program» al sezatorilor”, a completat Delia Barbu. Tot la sat mai este obiceiul ca in aceste zile finii sa mearga la nasi cu plocon (daruri) in brate si cu dragoste in suflet. „Daca stiu ca pe durata anului au gresit fata de parintii lor spirituali, este bine sa le ceara iertare. La noi, inainte de post, oamenii cauta sa-si rezolve problemele pe care le au pentru a putea intra in post cu sufletul usor”, a completat tanti Elisabeta.

Strai nou pentru praznicul Craciunului
Tot la tara, pentru ca praznicele trebuie intampinate in strai de sarbatoare, femeile isi pregatesc hainele pentru Craciun si Anul Nou.
„Cine le are deja facute, le spala si le calca, pentru a fi numai bune de imbracat la biserica. Iar fetele tinere, care vor sa fie mereu mandre, isi cos haine noi. La noi, in Ardeal, este obiceiul ca la marile sarbatori sa ne imbracam in portul nostru popular” a completat interlocutoarea noastra de la tara. Inaintea Craciunului, in sat se simte febra pregatirilor. Adultii isi pregatesc sculele pentru taiatul porcului, iar copiii batele (pentru calusari) si repertoriul cu colinde. Intrucat cei mai multi sateni tin post, porcul se taie in Ajunul Craciunului.
„Acest eveniment este foarte important in viata sateanului. In Ajunul Craciunului, dis-de-dimineata, se trag clopotele vestind ca preotul incepe sa umble cu «Ajunul». Gospodinele pun pe masa, «in casa mare», o farfurie cu turte (coapte pe plita, stropite cu sirop si cu miez de nuca), alte vase cu bucate de post (chiftele de cartofi, sarmale de post, mancare de prune uscate), o cana cu vin si paine”, a precizat referentul Delia Barbu.