Copilul este oglinda parintilor!

Inca din primii ani de viata ai unui copil parintii au datoria sa-i ofere acestuia tot ce este mai bun, mai frumos, au obligatia de a-i da o educatie care-l va forma ca om, care ii va imprima o personalitate pe care o va afisa o viata intrega. Nu este o sarcina usoara sau lipsita de obstacole pentru ca, de multe ori, si oamenii maturi sunt loviti de indoieli si de slabiciuni. Parintii nu pot fi in totalitate obiectivi atunci cand vine vorba de propriii copiii insa subiectivismul trebuie evitat pe cat posibil sau transformat intr-o calitate. Cel mai important lucru de care trebuie sa tineti cont este ca, cei mici vor copia din comportamentul pe care il aveti in orice imprejurare – in familie sau atunci cand intrati in contact cu alte persoane. Copilul sunteti chiar dumneavoastra, in miniatura.

Copiii imita comportamentul parintilor
„Tendinta oricarui copil este de a copia modelul comportamental verbal si nonverbal al celor mari. Este o atitudine normala si benefica pana la un anumit punct. Ei trebuie sa adopte comportamentele care ii dezvolta ca individ si care le dinamizeaza personalitatea. Parintele are in acest caz capacitatea si autoritatea de a interveni atunci cand lucrurile evolueaza prea rapid, pentru ca, inevitabil, cel mic va imita mai mult decat este nevoie, atat comportamentele negative, cat si cele care nu-i sunt specifice varstei. Pentru aceasta este nevoie de multa rabdare si de capacitatea adultului de a se face inteles. Copilul trebuie sa inteleaga si sa constientizeze de ce nu are voie sa se machieze – asa cum face mama-, sau sa fumeze o tigara – asa cum face tata. Nu poti interzice pur si simplu un lucru, fara sa-i oferi micutului o explicatie pe care sa o accepte, cum de altfel nici nu poti sa-i dezvolti voluntar un astfel de comportament”, a precizat psihosociologul Anca Gheorghiu. Vazand ca parintii au mai multe avantaje prin postura de adult, micutul va incerca sa para mai „matur”, va incerca sa impuna un asa-numit respect fata de cei din jur, va dori cu orice pret sa creasca mare cu mult inainte de timpul potrivit. Aceasta este directia stiintifica prin care poate fi explicat fenomenul de imitatie, cealalta fiind modelul explicativ empiric – sa facem ce fac toti, toata lumea face acest lucru, eu de ce sa nu-l fac? Totusi, abordarea este specifica mai mult preadolescentilor si adolescentilor, nu copiilor mici. Copiii vor imita astfel comportamentul adultilor pornind de la cele mai putin periculoase forme – copierea aspectului fizic, al modului de a se imbraca, de a se machia, de a se coafa, panala cele mai grave – fumatul alcoolismul, violenta fizica si verbala, comportamentul sexual, opulenta. (I.S.)