Catinca, dezvăluiri după decesul mamei ei, Mioara Roman

Catinca Roman a spus ce a nemulțumit-o la înmormântarea mamei sale, care a avut loc în urmă cu aproximativ două luni și de ce nu o vizita des la azil.

„A fost dorința Oanei să-i facă o înmormântare fastuoasă. Am înțeles-o, așa a trecut ea mai ușor. Eu una aș fi vrut ceva mai discret, dar nu e de condamnat nici Oana totuși.
Eu nu cred în chestii ezoterice, dar, în noaptea când a murit mama, eram agitată și nu am putut dormi deloc. La fel și Calina. La 4 dimineața, când mi-a scris Oana, eram perfect trează. Mă așteptam, pentru că mama nu era bine. Știu că o să șochez acum, dar cumva m-am liniștit, că era foarte rău, se chinuia. Nu văd rostul unui astfel de chin. S-a stins în somn, de stop cardiac. Se vedea pe fața ei că a murit liniștită, împăcată!”, a dezvăluit Catinca, în emisiunea Cristinei Șișcanu, de la Metropola TV, potrivit libertatea.ro.

În timpul interviului, Catinca Roman a subliniat și legătura strânsă pe care sora sa, Oana, o avea cu mama lor, spre deosebire de ea.
„Ea a avut o boală păcătoasă, care îți schimba faciesul, atitudinea. Mai avea momente de luciditate, dar să ne recunoască, să ne pronunțe numele nu se mai întâmplase de câteva luni bune. Foarte des s-a dus Oana la ea. Îmi asum asta. Oana și mama erau foarte asemănătoare. Eu eram mai mult fata lui tata. După ce a murit tata, eu am avut depresie. A fost îngrozitor. Eu, oricum, am un fond genetic depresiv, melancolic. Am făcut și terapie. Căderea a fost dramatică. Am ajuns la medicație, pe care o iau în continuare, mai scăzută însă acum.

Aveam o anxietate puternică și burnout. Eram pe mod supraviețuire. Vrei 4-5 luni așa. Și mama și tata au avut depresie, în continuare la noi să ai depresie e o stigmă. Lumea trebuie să înțeleagă că se produce un dezechilibru chimic la nivelul creierului, nu poți să te ridici singur, astea sunt baliverne. Sunt încă un pic confuză, nu-mi vine să cred că a murit! O să urmeze toate etapele: de negare, de furie, de acceptare, o să mă echilibrez la un moment dat. Nu știu dacă cred în viața de după moarte. Nu sunt o persoană credincioasă, bisericoasă. Nu cred în biserică, în ce a devenit ea. Nu mi-e frică de moarte, așa am fost mereu, mai fatalistă. Mi-e teamă de boală, de suferință, de pierderea celor apropiați. Ăsta cred că e cel mai groaznic lucru”, a mai spus Catinca.