Atunci cand familia are un comportament discriminatoriu fata de copii, invatatorul joaca rolul unui al doilea parinte

Exista familii in care, desi parintii isi doresc cu ardoare mai multi copii, in momentul in care micutii vin pe lume atentia familiei este canalizata cu precadere inspre unul dintre ei. Despre copiii marginalizati si exclusi chiar de catre propriii parinti, precum si despre tratarea preferentiala a odraslelor ati mai avut ocazia de a citi in paginile cotidianului nostru. De aceasta data ne-am gandit sa vedem ce se poate face pentru acesti micuti, pentru ca increderea in fortele proprii si respectul de sine sa nu fie alterate in timp. Si, cand familia neglijeaza aspectul in discutie, cine poate interveni mai bine in acest sens decat cadrul didactic.

Pierderea increderii in fortele proprii
„Din experienta mea didactica de pana acum, trebuie sa spun ca, din pacate, exista destul de multe cazuri in care parintii trateaza discriminatoriu propriii copii. Fenomenul este prezent mai ales in familiile unde exista fata si baiat. De aceea, este de datoria invatatorului sa descopere copiii cu astfel de probleme, precum si sa gaseasca solutia cea mai buna pentru rezolvarea lor”, ne-a declarat Marilena Leurzeanu, institutor metodist. In general, prin comportament, copiii tradeaza destul de usor prezenta unor astfel de probleme. „La anumite teme ii vezi ca nu au incredere in ei, in propriile cunostinte si capacitati. Iar daca problema nu-si are geneza in clasa, cu siguranta este vorba de familie ori de anturajul lor. Ultimul caz este, insa, mai rar intalnit. De aceea, ramane familia pe lista cu factori care determina lipsa de incredere in fortele proprii”, a adaugat Marilena Leurzeanu. Este esential de subliniat faptul ca astfel de traume trebuie descoperite cat mai repede si remediate in cel mai adecvat mod. In caz contrar, ajuns la maturitate, respectivul individ nu va fi capabil sa-si exprime valoarea, chiar atunci cand o are. „Fiecare invatator trebuie sa constientizeze faptul ca el nu e numai un cadru didactic, ci si un al doilea parinte, un prieten al copiilor. De aceea, este de datoria sa sa descopere problemele cu care elevii sai se confrunta”, a precizat institutorul metodist.

Sedinte cu parintii interactive
In momentul in care problema a fost descoperita, ea va fi solutionata fara ca elevul respectiv sa fie particularizat. „Se vor efectua diferite exercitii cu intreaga clasa, de exemplu sub forma unor povesti, unde elevii vor fi pusi in situatii de dificultate pe care le-ar putea intalni in viata. Asa se va observa reactia elevului cu pricina si, in acelasi timp, mai pot fi descoperiti si altii. Daca invatatorul simte ca e capabil sa gestioneze situatia, e de competenta lui sa consilieze copilul, precum si familia. Cand simte ca situatia il depaseste, se va adresa psihologului”, a completat Marilena Leurzeanu. Parintii nu vor fi, insa, chemati la scoala pentru a inrautati situatia copilului, ci ca parteneri de discutie in vederea ameliorarii situatiei. „Invatatorii mai trebuie sa stie ca sedintele cu parintii nu trebuie transformate in niste intalniri monotone, ci pot fi foarte bine desfasurate sub forma unor ateliere de lucru. In felul acesta le pot fi prezentate probleme existente in clasa sub forma unor cazuri imaginare, fiind solicitati sa gaseasca raspunsuri si solutii”, a adaugat institutorul. (O.B.)