Ardeiul – o savoare dulce sau picanta in gastronomie

Ardei gras sau ardei iute… amandoua sunt fructele, in diverse variante, ale aceluiasi arbust. Doar forma si savoarea – mai mult sau mai putin picanta – le diferentiaza. Astfel, ardeii iuti sunt mici fructe, uneori cat un nasture, al caror gust este mai mult sau mai putin piscacios; insa cei ce domina sunt ardeii grasi, cu gust dulceag. Dupa cum spuneam, ardeii se diferentiaza si prin forma, si prin grosimea pulpei legumei. Ardeii patrati poseda un miez mai consistent si sunt crocanti. Un alt soi este ardeiul rectangular, lung, plat, cu miezul dulceag. Mai putin intalnit este ardeiul triunghiular. Dar, indiferent de gust – picant sau dulce – gama de culori variaza de la galben foarte deschis la rosu. Aceste legume se remarca mai ales prin continutul bogat in vitamina C (contin mai mult de 120 mg la 100 g) si in provitamina A sau caroten (in particular, cand ardeiul este rosu, nivelul poate atinge si 1 mg la 100 g). Lejeritatea sa il recomanda in salate si in platourile varatice, fiind slab energetic, cu un aport de 21 Kcal la 100 g. Textura sa si fibrele pe care le contine il fac dificil de suportat de intestinele sensibile. Dar, consumat curatat de coaja si fiert, ardeiul este in general bine tolerat. Verde, galben, portocaliu, rosu… atentie, daca culoarea ardeiului variaza in functie de maturitatea legumei, ea poate fi determinata, de asemenea, si de varietatea acesteia. Dar, oricare ar fi culoarea, un ardei bun trebuie sa fie ferm, cu coaja neteda, stralucitoare. Vara, este de preferat sa consumam leguma in stare proaspata, de aceea o vom conserva maximum opt zile in lada de legume a frigiderului. Toamna, insa, pentru a ne bucura din plin de savoarea ei si pe parcursul anotimpului rece, putem conserva ardeiul – indiferent de soiul sau – in diverse moduri: copti la borcan, murati, in salate de iarna, sub forma de bulion etc. Cum il pregatim? Dupa spalarea legumei, este suficient sa-l taiem in doua, pentru a-l debarasa de seminte si nervuri, apoi se poate taia in functie de imaginatie: cuburi, lamele… O alta modalitate de a-l consuma, des intalnita si foarte gustoasa, consta in indepartarea pielitei – ardeiul se coace pe grill sau la flacara aragazului, ori pe grill-ul electric, pana ce coaja legumei se umfla si se innegreste. Apoi, o lasam sa se raceasca invelita in folie de aluminiu sau intr-un prosop umed. Pielita se va indeparta imediat, fara probleme. De aceeasi maniera puteti inmuia ardeii in apa fiarta cu sare. O alta tehnica, simpla si eficace pentru ardeii patrati, care au miezul gros, consta in curatarea cojii cu un cutit. Insa ideal ar fi sa consumam ardeiul in stare cruda, pentru a profita din plin de virtutile sale.

Sugestii de preparare
– Puteti umple ardeiul gras rosu cu un amestec de ton cu maioneza, cateva codite de telina – pentru un gust crocant, masline negre si patrunjel tocat. Un preparat ideal pentru petreceri si picnic. Tonul se poate inlocui cu cus-cus sau cu taboule, la care se adauga menta si patrunjel. Sau, de ce sa nu-i umpleti cu resturi de carne de miel prajit, tocate si amestecate cu miez de paine, usturoi, patrunjel, seminte de pin si stafide.
– De asemenea ii putem adauga la frigarui de pui sau miel ori prajiti, ca in Maghreb, in ulei de masline.
– Marinat: ardeii taiati in lamele groase si ansoa se pun la marinat minimum doua ore, intr-un amestec de ulei de masline, suc de lamaie, usturoi tocat, capere si putin paprika iute sau pudra de ardei iute.
– Sicilienii il prefera consumat sub foma de tocana: ardeii copti, o vanata, patru dovlecei, o crenguta de telina tocata si usturoiul se prepara impreuna, la care se aduga putin zahar, un fir de otet si masline negre. Se serveste calduta sau rece.
– Un sos fin: un ardei rosu se fierbe si se mixeaza cu smantana proaspata, pana ce rezulta un piure fin si bun la gust. Cu acest sos puteti acompania bastonasele de legume si pestele.

Istoria ardeiului
Originar din America Centrala, ardeiul a fost adus in Europa in secolul al XVI-lea, in acelasi timp cu ardeiul iute, care apartine aceleiasi familii, dar poseda o savoare picanta foarte pronuntata. Exista mai mult de zece varietati de ardei, de toate taliile si toate culorile, de la violet purpuriu la rosu oranj, verde inchis sau galben pal. Ardeiul a inceput sa fie cultivat la scara larga, in Europa, abia dupa secolul al XVIII-lea. El constituie o leguma de baza in multe platouri traditionale din bazinul mediteranean (ratatouille provencale, piperade basca, paella spaniola, antipasta italiana etc.) si este foarte important in preparatul gastronomic traditional unguresc – gulasul.