Alegere: copil sau serviciu ?

Ca femeie, nu este nimic mai frumos decat sa aduci pe lume un copil, sa vezi cum din trupul si sangele tau ia nastere o noua viata, o adevarata minune de care se bucura toata familia si apropiatii ei. Prioritati devin acum sanatatea copilului, dezvoltarea lui in mod armonios, educatia lui. In primele luni de viata micutul are nevoie de toata atentia mamei, viata ei schimbandu-se foarte mult din aceasta cauza, fiind nevoita sa intrerupa si serviciul. Nu din egoism sau din rea intentie, ci mai mult din cauza unei firi active, sunt multe femei care simt ca, dupa cateva luni de cand s-a nascut copilul, nu mai rezista sa stea acasa si isi doresc sa-si reia activitatea profesionala cat mai repede. Acest lucru numai in conditiile in care micutul va fi ingrijit de o persoana de incredere, cel mai adesea din familie.
Copilul este pe primul plan
Este drept ca sunt femei care isi doresc sa-si reia activitatea profesionala dupa o perioada mai scurta de doi ani. Cu toate acestea, trebuie sa vada si daca pot face fata unei asemenea hotarari. In aceasta decizie, micutul trebuie sa devina prioritatea, iar nevoia mamei trebuie sa cada pe un loc secund. Un alt aspect de care trebuie sa se tina cont este timpul pe care il necesita locul de munca, gradul sau de solicitare. Un program incarcat la serviciu, implica un anumit grad de neglijare al copilului , a mentionat psihosociologul Anca Gheorghiu. Avand in vedere ca in epoca comunista perioada in care mama putea sta acasa cu bebelusul era de doar trei luni, nu era deloc un lucru benefic, in primul rand pentru ca era intrerupta alaptarea micutului. Faptul ca acum mama poate sta acasa doi ani este un lucru bun, pentru ca micutul poate fi adus la o statura emotionala si poate fi lasat pe mainile unei alte persoane care sa aiba grija de el , a adaugat psihosociologul. In cazul in care o mama activa, implicata in viata profesionala – din dorinta de a iesi din monotonie si a face si altceva – se hotaraste sa-si inceapa serviciul, ea trebuie sa se gandeasca in primul rand la copilul ei, la nevoile lui si abia apoi la ceea ce are ea nevoie.
Decizii luate cu responsabilitate
Aurora Popa a devenit pentru prima data mamica in urma cu 11 luni. Si-a dorit copilul mai mult decat orice pe lumea asta, insa viata a facut sa fie mamica la o varsta destul de inaintata, 35 de ani. Pana la aceasta varsta am avut timp sa-mi fac o cariera profesionala si, luand decizia sa raman insarcinata, nu mi-a fost teama ca o sa-mi neglijez job-ul. Ba mai mult, eram hotarata sa stau acasa cu Amalia doi ani, atat cat era posibil. Lucrurile nu au stat chiar asa pentru ca dupa opt luni de stat acasa, simteam nevoia sa lucrez, sa am si o alta activitate. Am chemat-o pe mama sa aiba grija d,e micuta cat timp stau la serviciu si cred ca, in acest fel, alternand cele doua job-uri pe care le am – cel de mama si cel de inspector -, am devenit mai operativa, mai linistita si lucrurile merg mult mai bine , povesteste mamica. Cat despre sentimentul de vinovatie, interlocutoarea recunoaste ca a fost mai pregnant in primele doua saptamani, cand simteam ca Amaliei nu ii este bine fara mine si imi simte lipsa . Cu timpul, insa, bunica a avut grija ca micutei sa nu-i lipseasca nimic si mama s-a straduit sa-i acorde cat mai mult timp copilei dupa orele de serviciu. Acesta este un caz mai fericit, in unele situatii mamelor fiindu-le imposibil sa-si reia activitatea la locul de munca, din cauza ca nu au avut cu cine sa-si lase copilul. Cu toate acestea, dorinta de a face si altceva in afara job-ului de parinte se regaseste la majoritatea mamicilor. Nu este un lucru de condamnat, insa el nu trebuie facut cu usurinta, ci cu multa responsabilitate.