Zona Brasovului este bogata in obiceiuri de Craciun

Pornind de la interpretarea unor texte biblice, parintii Bisericii au fixat Nasterea cu trup a Mantuitorului in 25 decembrie, suprapunand-o astfel peste nasterea unor divinitati anterioare, celebrate tot in preajma solstitiului de iarna: Craciun, Saturn, Mithra (zeul soarelui). In cultura populara romaneasca, aceste divinitati mor si renasc prin substitutele lor: porcul, taurul, arborele sau alte elemente fitomorfe sau zoomorfe. Capra, de exemplu, reprezentata in colinde, este o zeita in ipostaza zoomorfa substituita de masca cu acelasi nume care joaca si se distreaza in anturajul sau divin, format din ceata de feciori. Ea moare si renaste in ceremonialul colindatului de Craciun. Este sinonima cu Turca, in Oltenia, Dobrogea, Moldova si Bucovina. „Capra” se intalneste si in aproape toata zona Brasovului. La fel, cerbul, care, ca si substitut al zeului solar, apare in obiceiul numit zonal Bourita, Cerb, Brezaie. In zona Tohanului exista si o colinda a „Leului”. Tot in jurul Brasovului se mai merge la colindat si cu „Ursul”, animalul-rege al muntilor nostri. Prin aceste colinde, care se mai pastreaza inca, se actualizeaza astazi aceleasi nevoi spirituale de altadata ale omului. Chematorii din colindul intitulat „Zaurit” sau „Zorit”, soli ai vatafului cetei de feciori, sunt trimisi pe la casele fetelor de maritat, in a doua zi de Craciun sau de Anul Nou pentru a le invita la ospatul „funerar”, masa inchinata divinitatilor in ziua de 25 decembrie. Cel care are rolul de „Craciun” poarta ca semne distincte plosca cu bautura si bata impodobita cu flori. Invitatia se face prin formule si gesturi consacrate: inchinatul din plosca, semn ca gazda se invoieste sa lase fata la petrecere, asezatul la masa si gustarea din alimente si bauturile care incarca si impodobesc mesele de sarbatori. Mai multe din aceste obiceiuri si colinde si-au pierdut astazi formula de „performare initiala”. Cea mai evidenta schimbare se afla in darurile obisnuite pentru colindatori. Banii inlocuiesc azi roadele pomilor fructiferi (mere, pere, nuci) si pe cele ale holdelor de grau (colaci).
La Sirnea, in fiecare an, sarbatorile de iarna reprezinta pentru copii un prilej de a invata sa pastreze traditiile specifice zonei. Parintii si bunicii le explica semnificatiile sarbatorilor si le arata care sunt bucuriile fiecarei traditii. In duminicile premergatoare Craciunului, copiii colinda la biserica, in asteptarea serbarii. La scoala nu se face serbarea de Craciun in orice zi, ci duminica, dupa slujba de la biserica. Atunci, toata lumea pleaca de la biserica si se indreapta catre scoala, unde copiii, imbracati in costume nationale, prezinta intregii comunitati bradul impodobit si programele de colinde. In Ajunul Craciunului, cei mai mici dintre copiii din Sirnea merg cu „Buna seara la Mos Ajun”, „inarmati” cu traistoare la gat pentru a le umple cu daruri. In seara de Craciun, baietii colinda dintr-o parte in alta a satului cu „Steaua”, iar in seara de Revelion, ei merg cu Plugusorul. Potrivit traditiei, in Sirnea, fetele canta un colind special, „Rascovaitul”, in al carui text este preamarita Maica Fecioara, protectoarea oamenilor.

In Poiana Marului colinda cetele de vatafi
In Poiana Marului se mai pastreaza traditia colindatului pe dealuri, in Ajunul Craciunului, de catre doua cete de feciori, conduse de doi vatafi. Vataful mare isi duce ceata pe un deal si cel mic, pe alt deal. In seara de Craciun, cele doua cete de vatafi se unesc si pornesc la colindat prin sat pe la casele cu fete de maritat. A doua zi de Craciun, dupa incheierea liturghiei, ceata vatafilor canta la biserica colindul specific Poienii Marului, „Colo sus, mai sus”.
Pe ulita satului, in centru, urmeaza „scosul fetelor la joc”, unde vataful mare scoate la joc o fata pe care a ales-o cu o seara mai inainte pentru a-i fi „regina mare”, iar vataful mic o fata pe care a ales-o „regina mica”. Apoi, urmeaza scosul celorlalte fete la joc, care nu au fost invitate in anii dinainte. In tot acest timp, baietii si fetele sunt imbracati in costumul popular specific Poienii Marului. Dupa aceea urmeaza balul de Craciun, ce are loc la Caminul Cultural al comunei, bal organizat de vataful mare impreuna cu vataful mic. Toate aceste obiceiuri continua pana la Sf. Ioan.

La Dumbravita are loc „ridicarea brazilor”
La Dumvravita, in ziua de Craciun, dupa slujba de la biserica, are loc „ridicarea brazilor”, obicei care reprezinta de fapt un amestec intre traditiile romanesti si cele sasesti. Anul acesta, evenimentul este sustinut la Centrul Judetean pentru Conservarea si Promovarea Culturii Traditionale (CJCPCT) Brasov. „De la Sfantul Nicolae se formeaza doua cete de feciori, o ceata pe dealuri si o alta in sat. Acestea sunt conduse de vatafi. De Craciun, cele doua cete se reunesc aducand cu ele cate un brad, care a fost impodobit dinainte de catre fete. Obiceiul este specific pentru Tara Barsei, nu si pentru zona Fagarasului, deoarece se resimte influenta saseasca. Fiecare brad este adus cu alai de ceata de feciori pana in centrul satului. Dupa ce brazii se ridica in mijlocul comunei, incepe petrecerea de Craciun. Este foarte important ca la ridicarea brazilor sa contribuie toti barbatii care sunt in zona, pentru ca asa cere traditia. De fapt, prin ridicarea acestuia se sarbatoreste trimful vietii”, ne-a declarat Ioan Pumnea, colaborator al CJCPCT Brasov. Anul acesta petrecerea de la Dumbraveni va reprezenta si un schimb cultural intre Brasov si Chisinau, deoarece alaturi de taraful local si Ansamblul Folcloric de Copii (remarcat deja pe plan national) se va afla si Ansambul „Opincuta” din Chisinau. Petrecerea din timpul zilei va continua apoi la Caminul Cultural din localitate, unde va avea loc un bal.
In ajunul Craciunului, in majoritatea satelor din Tara Fagarasului se formeaza cete de tineri necasatoriti care merg la colindat pe la fiecare gospodar. Cetele de feciori erau insotite inainte de lautari, dar astazi, in unele sate, lautarii au fost inlocuiti cu muzica din statie. La fel ca si in trecut, preotul se implica in formarea cetei si in alegerea vatafului mare si a vatafului mic. „In vechime flacaii se strangeau la casa unui gospodar sau la casa vatafului inca de la Sfantul Nicolae. De obicei aici se punea un brad mare, iar fetele veneau cu mancare. Aceasta intalnire avea si scopul de a se cunoaste intre ei. Feciorii care se adunau trebuiau sa respecte cu sfintenie anumite reguli si cine le incalca era sanctionat. Fiecare avea anumite atributii, la fel ca intr-o familie. Astazi, obiceiul se mai pastreaza, dar cu anumite modificari in satele din Tara Fagarasului, si este o modalitate de cunoastere intre tineri ”, ne-a declarat etnologul Roxana Cornea. Adrian Valusescu, directorul CJCPCT, ne-a declarat ca in ultima perioada in multe localitati a crescut interesul autoritatilor fata pastrarea traditiilor. In multe sate acestea au fost reinviate sau reluate dupa multi ani.