[ViDEO] „Hristos a înviat!”. BRAȘOVENII au luat lumină de la Ierusalim

La miezul nopții, preoții au vestit din nou minunea: „Hristos a înviat!” și ne-au chemat să luăm lumină. În ciuda ploii pornite chiar la miezul nopții, destui creștini au rămas să se bucure de miracolul Învierii. Lumina Sfântă de la Ierusalim (care s-a aprins în Biserica Sfântului Mormânt, în Sâmbăta Mare, în jurul orei 14.30) a fost adusă la București, de către delegația Patriarhiei Române, iar de acolo a fost împărțită în toată țara credincioșilor prezenți în biserici la slujba de Înviere, la Brașov fiind adusă de pr. Ion Epaminond Boroș, preotul militar al Jandarmeriei Brașov, alături de comandantul Inspectoratului de Jandarmi Brașov, col. Cristian Elly Paliștan, de militari voluntari și de patru reprezentanți ai Uniunii Junilor din Șcheii Brașovului și Brașovul Vechi (foto 2-3).
După slujba Învierii, în lăcașurile de cult a fost oficiată Sf. Liturghie din prima zi de Paști.

Învierea Domnului este cea mai mare sărbătoare a creştinătăţii, un eveniment copleşitor pentru orice om, un mister (s-a petrecut în taină, dar primele care află despre minune chiar de la Hristos care Li se arată, sunt femeile mironosițe care veneau să-L îmbălsămeze în mormânt) care s-a petrecut acum două mii de ani, dar care continuă să fascineze întreaga făptura umană, este o realitate care se transmite din generaţie în generaţie, de la un secol la altul ca un izvor de apă vie. Întruparea şi Învierea Fiului lui Dumnezeu sunt fundamentale pentru viaţa oricărui creștin, deoarece reprezintă începutul şi temeiul mântuirii noastre, prin care a fost distrusă moartea. Hristos este numit „Paştile nostru care s-a jertfit pentru noi”, iar de Învierea Sa ţine mântuirea noastră, prin care ne-a trecut de la moarte la viaţă. Dacă Hristos n-ar fi murit şi nu ar fi înviat pentru noi, zadarnică ar fi credinţa, nădejdea şi viaţa noastră, căci fără moartea şi Înviere Sa, păcatul nu poate fi biruit, scrie Sf. Apostol Pavel. Prin Învierea lui Hristos şi prin lucrarea harului Duhului Sfânt în lume consecinţele căderii în păcat sunt depăşite din punct de vedere obiectiv, însă mântuirea generală devine lucrătoare în momentul în care fiecare om încearcă să-şi însuşească în mod subiectiv aceste roade.