[ViDEO] Ciocolata produsă la BRAȘOV, doar obiect de muzeu

O istorie a ciocolatei consumate, dar mai ales produse, la Braşov, o descoperiţi într-o expoziţie inedită la Muzeul Civilizaţiei Urbane a Braşovului, vernisată ieri. Cutii metalice de bomboane, cântare, ambalaje din hârtie, staniol sau carton, cutii de mostre, lunguri de măsurat, zahăr alb și brun, bomboniere din sticlă sau porțelan, dar mai ales dropsuri, caramele, bomboane și figurine din ciocolată, fotografii de epocă și un film documentar, dar și o carte alcătuiesc „dosarul istoric” al delicioaselor.

La Braşov, ciocolată s-a produs din 1921 până în 2009. Până atunci, negustorii greci aduceau mirodenii, inclusiv ciocolată, ce aduceau băcanilor brașoveni, încă de la finele secolului al XVIII-lea – începutul secolului al XIX-lea. Dar și în cofetăriile epocii se găsea ciocolata adusă de peste mări și țări. Fabrica de Produse Zaharoase Thiess & Seidel a luat însă fiinţă încă din 1891; din ea s-a desprins, după Marea Unire, când piața românească i se deschide, celebra fabrică Hess – prima de profil din Transilvania, pe care bunicii noştri şi-o mai amintesc încă. Era situată pe actuala Cuza Vodă. Tot în primii ani de după Primul Război Mondial, la Braşov se deschide şi fabrica Stollwerck, a fraților cu același nume, la fel de celebră și cu unități de producție în toată lumea (situată pe Strada Lungă, cu ieșirea spre De Mijloc). În 1948 sunt naționalizate, ba chiar Stollwerck, pentru că aparținea unui cetățean german, trece în subordinea  Comisiei de Administrare și Supraveghere a Bunurilor Inamice (CASBI), adică în proprietatea URSS. Din 1954 la Braşov vorbim despre fabrica „Dezrobirea” cu două unităţi de producţie, în fapt cele două fabrici existente deja, naționalizate de comunişti. După 1969 devine CIBO (ciocolată și bomboane), Între altele, se produceau dulciurile pe care şi noi ni le mai amintim, ca și denumirea, iar după Revoluție, a devenit Poiana S.A. În 1994 ajunge sub umbrela Kraft Jacobs Suchard (ulterior doar Kraft) și își regăsește gloria de altădată. Din păcate, în noiembrie 2009 se produce ultima ciocolată la Brașov. Iar în 2014, sub buldozere dispare și o clădire valoroasă pentru arhitectura industrială a Brașovului, cea de pe Cuza Vodă.
Este pe scurt o istorie a fabricării ciocolatei, pe care o veţi descoperi în expoziţia deschisă la Muzeul Civilizaţiei Urbane a Braşovului – „Bonbons. Chocolat. Caramels. Istoria ciocolatei la Braşov”.
Până să devină un produs de larg consum, ciocolata a fost un privilegiu al aristocraţiei europene. Şi nu dintotdeauna, căci ciocolata a ajuns în Europa abia din secolul al XVI-lea. Nu ca atare,, ci boabele de cacao, folosite și ca monedă de schimb. „Vorbim de un produs care se aducea peste Ocean, era foarte costisitor să-l cumperi de acolo şi să-l transporţi. În general, boabele de cacao se găseau la farmacişti”, aminteşte Camelia Neagoe (video), muzeograf la Muzeul Civilizaţiei Urbane a Braşovului și custodele expoziției. După Revoluţia Franceză, delicatesa ajunge şi în cercurile burgheziei din marile capitale ale lumii occidentale.

Cum se recunoaște ciocolata autentică

În expoziţie, cei interesaţi vor găsi, pe lângă istoria detaliată a fabricării ciocolatei, şi ambalaje ale vechilor tablete, bomboane fine și caramele produse sub Tâmpa. De asemenea, în expoziţie este şi o secţiune dedicată fabricării ciocolatei în zilele noastre la Brașov, la o scară mult mai mică, de un artizan local, care ia materia primă din Belgia și care a dezvăluit cum poate fi recunoscută ciocolata autentică. „În primul rând o recunoaşteţi după miros. Luciul este înşelător, pentru că există ciocolată care nu are suficient unt de cacao, dar o puteţi rupe, dacă sar aşchii din ea, mai multe, înseamnă că nu este de calitate. Mirosul poate trăda, pentru necunoscători, dar esenţial este gustul – o ciocolată care are sută la sută unt de cacao are un gust aparte, acel unt de cacao nu poate fi înlocuit de nimic, este cel mai preţios într-o ciocolată”, a explicat patronul ciocolateriei, care spune că s-a apucat de „confecționat” ciocolată dintr-o pasiune pentru migală ce vine din copilărie.
Expoziţia rămâne deschisă publicului până în martie 2017.