Update BRAȘOV. Generalul Mandu s-a stins la două zile după soția sa / Poezii premonitorii
Generalul-maior (r) Petrișor Mandu s-a stins pe un pat de spital, sâmbătă, (BRAȘOV. Generalul-maior (r) Petrișor Mandu a pierdut bătălia cu moartea) la doar două zile după ce și-a pierdut soția, și ea internată, ambii fiind infectați cu COVID-19. Cei care s-au ocupat de caz au fost mișcați de faptul că generalul, deși bolnav, era mai preocupat de starea soției: „Ceea ce m-a impresionat profund a fost grija pentru soția lui. (…) abia vorbea, era îngrijorat pentru soție, (voia) să ajungă în același salon, să o poată îngriji. M-am gândit de multe ori la ei…”.
Doctor în Științe Militare și în Management, generalul Mandu scria și poezii, având publicate trei volume. În acest an a publicat doar pe Facebook și două poezii atrag atenția, prima, cu referire la pandemie:
De intrăm, cumva, în foame, luăm pâinea și dăm confortul,
Vom plăti costuri severe, când bogații ne dau tonul
Și confundă-n lăcomie bunul material cu omul.
Ne-am mișcat cum bate vântul, slugărind, la alții, piața,
Ca să fie bani în pungă, iată, acum, plătim cu viața,
Amăgiți c-o ducem bine, cumpărând la catrafuse,
Mulțumiți cu-o viață nouă, ce, fragil, se refăcuse.
Munca, mintea și chiar și trupuri ce au fost înstrăinate,
Din a noastră neglijență s-au întors contaminate,
Libertatea ne-a fost prețul, am uitat ce-i hărnicia,
Că ne-am ploconit la alții, azi, plătim slugărnicia.
Am lăsat bătrânii acasă, fără mare șovăială,
Mulțumiți, că ne curg banii, urcând scara socială.
Ne-a mânat teama spre casă, din urmă, un măturoi,
C-am ajuns să vindem ieftin, sufletul și părți din noi.
Când nu sunt ventilatoare, vindecarea-i caz greoi
Fără mască protectoare, s-au spălat, pe mâini, de noi
Europa este-n haos s-a dus sprijinul străin
Și-n filosofii tăcute, mulțumim, c-avem puțin.
Pe ecranele aprinse văd, în chip , iar marinarul
Deși trecu ceva vreme de când suportam calvarul,
Azi, bogații o duc bine, sume-s mari la amendați
Dar săraci, fără putere, avem prea puțini, testați.
În protecții-s deficite, nu merg toate ca pe sârmă,
Demolând vieți și destine, ne-au prins grijile din urmă,
Prea mulți uită jurământul, în demisii se întrec
Că, prin vârf, sunt surzi aleșii, parcă toți vorbim la bec.
Suferim și stăm în case, vârful bolii nu-i în toi,
Calea aceasta virusată se va pierde-n vremuri noi,
Chiar de nopțile-s mai scurte, răpite de insomnii,
Nu lăsați să vă înfrângă ticăloase pandemii.
Respectând cum se cuvine, reguli scrise, fiecare,
Vom avea putere, forță, tonus bun în comportare,
Nu opriți munca pe câmpuri și va fi sătul stomacul,
Iar spre toamnă frigiderul va fi plin, nu gol, săracul.
Banul este scop în sine, în consumul deșănțat,
Se rotește, încă, Terra și-n resurse-i limitat,
Nu am nicio îndoială, să vă spun în stil ”felibru”
Revenim la simplitate și un strop de echilibru.
Petrișor Mandu, Brașov, 3.04.2020
Repetăm, în van, cuvinte
„Viaţa merge înainte”,
Încercând, prin timpul stors,
Să găsim bilet de-ntors.
Nu putem și știm prea bine
Vechiul trece, noul vine,
Fluxul timpului se mișcă
Viața lumii-i o morișcă.
Prin a timpului mașină
Consumăm, din noi, „benzină”
Înainte spre visare
Și-napoi, spre detașare.
Timpul nu e copleșit
De-nceput și de sfârșit
Slobod e, fără hotare,
Niciodată, ars de soare.
Viața nu mai stă în zile,
Sănătatea-i doar pe pile,
Timpu-mi este adversar
Eu, în timp, misionar.
Petrișor Mandu, Brașov, 14 iunie 2020
Acest material este proprietatea site-ului Mytex.ro si poate fi preluat pe site-ul dvs doar cu citarea sursei prin afisarea linkului catre articolul din site-ul mytex.
