Update BRAȘOV. Drapelul național, dus de jandarmi pe „Acoperișul” țării / Onor la (cel mai mare) tricolor!

Actualizare

Mai mulți jandarmi din Braşov au urcat la 2.544 metri, pe „Acoperişul României”, Vârful Moldoveanu, să sărbătorească Ziua Drapelului Naţional. Din echipă au făcut parte ofiţeri şi subofiţeri din conducerea Inspectoratului de Jandarmi Judeţean Braşov şi din secţia montană (inclusiv fete).
„Frumuseţea peisajelor montane şi dorinţa noastră de a arbora drapelul naţional, pentru a marca această zi, pe Vârful Moldoveanu – 2.544 m, ne-au făcut pe toţi să nu simţim dificultăţile traseului”, se  arată pe pagina de Facebook a Jandarmeriei Brașov.
„Prima „redută” cucerită a fost Vârful Viștea Mare – 2527m (cel de al III-lea ca înălțime din România), iar apoi, la ora 13:18, am spus #misiune_îndeplinită de pe cel mai înalt vârf al României, la 2544m. La mulți ani românilor, de #Ziua_Drapelului_Național!”.

—–

Pe 26 iunie este marcată în România Ziua Drapelului Naţional, proclamată prin Legea nr. 96 din 20 mai 1998. Din păcate, măsurile luate împotriva răspândirii coronavirusului au făcut ca autorităţile publice şi de celelalte instituţii ale statului să nu mai organizeze obișnuitele parade și ceremonii militare specifice, chiar dacă el a fost însă arborat pe străzi.

Ziua Drapelului Național a fost instituită pentru a marca ziua de 14/26 iunie 1848, când Guvernul revoluționar a decretat ca Tricolorul – roșu, galben și albastru – să reprezinte steagul național al tuturor românilor; cele trei culori împărțite în mod egal reprezintă principiul egalității, orientarea culorilor în sus semnifică verticalitatea, cifra trei este numărul perfect.

Drapelul naţional este unul din cele trei simboluri naţionale ale României, parte a identităţii naţionale, alături de Stema naţională şi Imnul naţional. Drapelul României este tricolor: roşu vermillon, galben crom şi albastru cobalt, plasate vertical, albastrul fiind aşezat la lance, galben la mijloc şi roşu în exterior. Conform legii, drapelul României are formă dreptunghiulară, lăţimea lui fiind egală cu 2/3 din lungimea acestuia, iar dimensiunile fâşiilor culorilor sunt egale.
Drapelul României se arborează în mod permanent pe edificiile şi în sediile autorităţilor şi instituţiilor publice, la sediul partidelor politice, al sindicatelor, al instituţiilor de învăţământ şi cultură, la punctele pentru trecerea frontierei, precum şi la aeroporturile cu trafic internaţional şi ca pavilion pentru navele de orice fel şi alte ambarcaţiuni ce navighează sub pavilion românesc.

Cel mai mare drapel arborat permanent în Brașov este cel de pe Tâmpa. Pânza are 35 mp, dimensiunile laturilor fiind de 5×7 metri. Este și cel mai dificil de arborat, întrucât este fixat de catarg și nu există un sistem pentru coborârea lui în bernă. Schimbarea drapelului este realizată voluntar de un reprezentant al Agenției Metropolitane Brașov, împreună cu jandarmii montani, care au oameni antrenați pentru lucrul la înălțime. Un singur jandarm se poate urca pe catargul înalt de 25 de metri pentru a schimba drapelul vechi, sfâșiat de vânt, cu unul nou, iar operațiunea aceasta îi ia aproximativ o oră.
De anul trecut, Primăria Brașov a preluat această obligație de la Consiliul Județean Brașov (la fel ca și în cazul drapelului tricolor de pe drumul Poienii, în apropierea Turnului Alb), și răspunde de asigurarea consumabilelor pentru întreținerea catargului și de achiziția drapelelor. Drapelul este schimbat cam o dată la trei luni, în funcție de condițiile atmosferice. Este fabricat dintr-un polimer în amestec cu bumbac, la fel ca și celelalte drapele amplasate în oraș, însă beneficiază de o serie de ranforsări pentru a-l face mai rezistent la vântul puternic, principala cauză care face necesară schimbarea drapelului. Costul unui singur steag amplasat pe Tâmpa este de 1.100 de lei.
În Brașov, primăria asigură schimbarea drapelelor tricolore în 14 locuri: cele cinci intrări în oraș, Tâmpa, Drumul Poienii, Cetățuie, clădirile primăriei din Bd Eroilor (câte un drapel la fiecare intrare, plus cel de pe catargul aflat deasupra ceasului) și Centrul Civic, Piața Tricolorului (la statuia Lupoaicei), Monumentul eroilor de la gara Bartolomeu, Monumentul soldatului necunoscut din Piața Unirii (Șchei) și în Parcul Trandafirilor. În 26 iunie, 29 iunie și 24 ianuarie, se arborează drapele și în zona centrală, între Teatrul Dramatic și Casa Armatei. De 1 Decembrie, Ziua Națională a României, cât și la Zilele Brașovului, se arborează drapele în întreg orașul, de-a lungul arterelor principale (aproximativ 800 de steaguri).

Scurtă istorie

În îndelungata istorie a ţării, drapelul României nu a suferit transformări majore, cu excepţia proporţiilor şi a poziţiilor culorilor. Potrivit unor mărturii istorice, prima atestare a folosirii celor trei culori pe teritoriul actual al României datează de pe vremea împăratului bizantin Justinian, care a înfinţat în anul 535 d.H., două cetăţi dunărene, locuite de luptători descendenţi ai dacilor, care şi-au păstrat emblema stindard de luptă a strămoşilor, în culorile roşu, galben şi albastru. O altă prezenţă a celor trei culori datează din anul 1185, când fraţii valahi Petru, Asan şi Caloian, au condus o armată contra bizantinilor, ai cărei oşteni aveau pe suliţe flamuri cu reproducerea dragonului-lup al dacilor, plus cele trei culori. Albastrul, galbenul şi roşul se regăsesc mai târziu şi pe diplomele de înnobilare emise de Mihai Viteazul, apoi, în anul 1821, cele trei culori se regăseau pe drapelul de luptă al lui Tudor Vladimirescu. Tot de atunci moştenim semnificaţia celor trei culori: Libertate (albastrul cerului), Dreptate (galbenul ogoarelor) şi Frăție (roșul sângelui). Când Revoluţia a fost înăbuşită, căpitanii lui Tudor au hotărât arderea steagului. Însă în anul 1882, steagul a fost găsit, recondiţionat şi adus la Bucureşti, capitala ţării, fiind depus, în urma unei ceremonii speciale, la Casa Armatei, Cercul Militar Central de astăzi. (î București) În anul 1861, domnitorul Alexandru Ioan Cuza a decretat tricolorul ca drapel oficial al Principatelor Unite, afirmând că: „Steagul este familia, ogorul fiecăruia, casa în care s-au născut părinţii şi unde se vor naşte copiii voştri. Steagul este, încă, simbolul devotamentului, credinţei, ordinei şi al disciplinei ce reprezintă oastea”.
În anul 1867 este adoptat drapelul cu forma pe care o are şi astăzi, în timpul domniei lui Carol I. Astfel albastrul apare lângă lance, galben în mijloc, roşu în partea exterioară, culorile fiind aşezate pe verticală, în cele patru colţuri se aflau ghirlande din frunze de laur, cifrul domnitorului Carol I, iar în centru era aşezată stema ţării.
În 9 ianuarie 1948, comuniştii au interzis însemnele regatului şi au aşezat pe steag noua stemă a republicii, cu elemente sovietice, fără nicio legătură cu tradiţia stemelor sau cu heraldica.
În timpul Revoluției de la Timișoara, încă din 17 decembrie 1989, stema Republicii Socialiste România a fost îndepărtată de pe drapele prin decupare, gest simbolic privit ca rupere de regimul dictatorial al lui Nicolae Ceaușescu.
La sfârşitul anului Revoluţiei, Decretul-Lege nr. 2 din 27 decembrie 1989 privind constituirea, organizarea și funcționarea Consiliului Frontului Salvării Naționale și a consiliilor teritoriale ale Frontului Salvării Naționale prevedea, la articolul 1, între altele, faptul că „drapelul țării este tricolorul tradițional al României, având culorile așezate vertical, în următoarea ordine, pornind de la lance: albastru, galben, roșu”.