Ultima zi de petreceri. Începe Postul Mare, cu rânduieli și o rugăciune specială

Ultima zi de petreceri. Începe Postul Mare, cu rânduieli și o rugăciune specială

Pentru creștinii ortodocși și greco-catolici, luni începe Postul Sf. Paşti, cunoscut ca Postul Mare, care durează şapte săptămâni (șase plus Săptămâna Patimilor), cea mai importantă perioadă de pregătire pentru sărbătoarea Învierii Domnului, care va fi prăznuită în acest an pe 5 mai.
După ce duminica trecută a fost Lăsata Secului de carne, iar săptămâna pe care o încheiem a fost Săptămâna Albă (cu dezlegări la lapte, brânză, ouă, pește), astăzi este ultima zi de petrecere  – Lăsata Secului de brânză.

Postul Patimilor este cel mai lung şi, totodată, cel mai aspru dintre cele patru posturi de peste an rânduite de Biserică. La începutul creştinismului, postul a fost impus ca o perioadă de pregătire pentru catehumeni, adică pentru cei care ar fi urmat să intre în rândul creştinilor. În timp a devenit un mijloc de desăvârşire pentru toţi creştinii, pregătindu-ne să întâmpinăm cum se cuvine sărbătoarea Paştelui.

Rugăciunea Sf. Efrem Sirul

O scurtă rugă este considerată a fi esenţa acestei perioade de pregătire. De altfel, ea se numește simplu Rugăciunea Sf. Efrem Sirul, deși acesta a fost un prolific scriitor de imnuri și teolog din secolul al IV-lea, având mii de scrieri. Rugăciunea se rostește în fiecare zi, după celelalte rugăciuni ale dimineții, până în Miercurea Mare, dar de două ori la sfârșitul fiecărei slujbe din timpul Postului Mare, de luni până vineri (nu și sâmbetele și duminicile), după cum preciza marele teolog pr. prof. Alexander Schmemann.

„Doamne și Stăpânul vieţii mele, duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire și al grăirii în deșert nu mi-l da mie. Iar duhul curăţiei, al gândului smerit, al răbdării și al dragostei, dăruiește-mi mie, slugii Tale! Așa, Doamne, Împărate, dăruiește-mi ca să-mi văd greșelile mele și să nu osândesc pe fratele meu, că binecuvântat ești în vecii vecilor. Amin”.

La prima citire o metanie urmează fiecărei cereri. Apoi se fac douăsprezece închinăciuni, spunând: „Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului!; Dumnezeule, curăţește-mă pe mine păcătosul! Cel ce m-ai zidit, Dumnezeule, miluiește-mă! Fără de număr ţi-am greșit, Doamne, iartă-mă!” (seria de patru rostită de trei ori) și întreaga rugăciune este repetată cu o singură metanie la sfârșit. „De ce ocupă un loc așa de important această scurtă și simplă rugăciune în slujbele de Post? Pentru că recapitulează într-un mod unic toate elementele pozitive și negative ale pocăinței și constituie, să spunem așa, o «verificare» pentru ostenelile noastre personale de-a lungul Postului. Acestea au ca scop mai întâi eliberarea noastră de câteva boli duhovnicești fundamentale, ce ne modelează viața și fac practic imposibilă chiar încercarea de a ne întoarce noi înșine către Dumnezeu”, mai spune marele teolog.

*Jertfă din dragoste

Postul este sau ar trebui să fie o jertfă liber consimţită de credincioşi pentru progresul lor duhovnicesc. Este o negare de bună voie nu doar a mâncării de dulce, ci și a tot ceea ce înrobeşte sufletul. Din punct de vedere creştin, postul nu este un scop în sine, ci doar o cale sau un mijloc de îmbunătăţire spirituală. Penitenţa impusă de post este privită, întotdeauna, de un creştin în strînsă legătură cu Învierea lui Hristos. Se spune că nu postul alimentar este important, ci cel spiritual. Însă, e bine de ştiut că ambele forme sunt importante. În Noul Testament a fost practicat şi instituit chiar de Mântuitorul Hristos. În predicile sale, Mântuitorul făcea adeseori referire la post ca mijloc potrivit în lupta fiecăruia cu ispitele şi demonii, postul şi rugăciunea fiind socotite drept cele două aripi care îl înalţă pe om la ceruri. Însă, nici o clipă nu trebuie uitat faptul că acestea trebuie însoţite de un efort de curăţire interioară, de îmbunătăţire şi creştere spirituală, care se manifestă prin fapte de milostenie, de gesturi care dovedesc mai mult ca oricând că iubirea aproapelui este o lege asumată.

* Îmbuibarea cu vegetale, mai ales exotice, nu e postire

În intervalul postului, nu se mănâncă decât produse vegetale. Chiar dacă sunt voci care susţin că alimentaţia de post este mai scumpă decât cea obişnuită, lucru ce cântăreşte greu în familiile mai încercate de lipsa banilor, preoţii spun că totuşi nu ar trebui să ne fie prea greu să ţinem post de la mâncare. Ei nu recomandă produsele vegetale scumpe ori fructele exotice, ci acele alimente pe care le găsim şi preparăm acasă ori care sunt procurate mai lesne (cartofi, varză, fasole, orez, linte, năut, ciuperci, miere, nuci, făină, mălai, mere, pere, portocale). Și, la urma urmei, nici îmbuibarea cu acestea nu înseamnă postire. În Postul Mare, care este perioada din an cu cea mai mare chemare spirituală, sunt două dezlegări în praznicele împărăteşti, de Buna Vestire (25 martie) şi de Florii (29 aprilie, anul acesta) este dezlegare la peşte. Dezlegarea la untdelemn şi vin se dă doar sâmbăta, duminica şi la sărbătorile cu cruce neagră, inclusiv în Joia Patimilor. În tradiţia populară, Postul Mare se numeşte Patruzecimea sau Păresimi, iar primele două zile se numesc Lunea Curată şi Marţea Vaselor, fiind dedicate purificării spaţiului, pregătirii borşului şi spălării vaselor „de dulce”.

*Fără nunți și petreceri

Fiind o perioadă de întristare, în timpul Postului Mare nu sunt îngăduite nunţile, petrecerile zgomotoase, care prin veselie nu se potrivesc cu postul. Bisericile au fost „îmbrăcate” sobru, în negru și la fel sunt veșmintele preoților, cu excepția duminicilor și a sărbătorilor. Perioada postului nu înseamnă doar reţinere la mâncare, ci este o vreme de smerenie şi de meditaţie. Postul înţeles doar ca efort alimentar nu are nici o valoare. În viaţa creştinilor ortodocşi, posturile care preced marile sărbători au o importanţă cu totul deosebită pentru că de ele este legat unul din actele centrale pe care ei le îndeplinesc în biserică, şi anume spovedania care le deschide calea către împărtăşirea cu Trupul şi Sângele Domnului. Respectarea postului este o datorie a fiecărui creştin. Sunt totuşi şi situaţii de excepţie. Au iertare de a ţine tot postul copiii, bătrânii şi oamenii bolnavi. După rânduiala Bisericii, copiii care nu au împlinit şapte ani pot să mănânce orice fel de alimente în Postul Mare. Dacă medicul le dă voie, bolnavii şi bătrânii trebuie să postească doar în prima şi ultima săptămână. Pentru celelalte zile au dezlegare la peşte, icre, ouă, lapte şi brânză.