Spunem sau nu „Hristos S-a înălțat”? Argumentația unui preot BRAȘOVEAN

Citiți și:

Slujbe de pomenire de Ziua Eroilor Neamului. Catedrala Națională le este închinată

BRAȘOV. „Recunoștință eternă eroilor noștri!”

Creştinii ortodocşi şi greco-catolici prăznuiesc astăzi, la 40 de zile de la Înviere, Înălţarea la cer a Domnului. Numită în popor şi „Ispas”, Înălţarea la cer a Mântuitorului („Ascensio Domini” – latină, „Vaznesenie Gospodine” – slavă), „I analipsis Kyryu” – greacă) rememorează momentul când Mântuitorul Iisus S-a înălţat la cer, la 40 de zile de la Înviere, timp pe care l-a petrecut alături de ucenicii săi: „În vremea aceea sculându-se Iisus din morţi a stat în mijlocul ucenicilor şi le-a zis: «Pace vouă», iar ei, spăimântându-se şi înfricoşându-se credeau că văd Duh”. De aceea, le-a cerut şi a mâncat „o bucată de peşte fript şi o parte dintr-un fagure de miere” şi adăugând: „Şi iată Eu trimit peste voi făgăduinţa Tatălui Meu; voi, însă, şedeţi în cetatea Ierusalimului, până ce vă veţi îmbrăca cu putere de sus”. „Datu-mi-s-a toată puterea în cer şi pe pământ. Drept aceea, mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh”.
După ce li S-a arătat, „le-a deschis mintea lor ca să înţeleagă Scripturile că aşa este scris şi aşa trebuie să pătimească Hristos şi a treia zi să învie din morţi şi să se propovăduiască întru numele Lui pocăinţa şi iertarea păcatelor în toate neamurile… Şi  i-a scos pe ei afară până la Mitania şi ridicându-şi mâinile Sale i-a binecuvântat pe ei. Şi pe când îi binecuvânta, S-a despărţit de dânşii şi S-a înălţat la cer. Iar ei, închinându-se Lui s-au întors la Ierusalim cu bucurie mare”. Prăznuită de creştini din cele mai vechi timpuri, această sărbătoare era ţinută o dată cu Rusaliile la început, pentru ca din secolul al V-­lea să respecte calendarul de azi. După ce Împărăteasa Elena, mama lui Constantin cel Mare (307-­337) ridică vestita biserică a Înălţării pe Măslinilor (unde Mântuitorul S-a înălţat la cer), sărbătoarea cunoaşte semnificaţii noi pentru lumea creştină.
Cel puţin două lăcaşuri de cult din Braşov îşi sărbătoresc hramul: biserica de lemn din Centrul Civic şi bisericuța din incinta Jandarmeriei Braşov.

„Cât de fundamentat teologic este salutul «Hristos s-a înălţat», dintre perioada praznicului Înălţării şi Cinzecime (Rusalii)?”, ne întreabă pemtru a ne răspunde părintele Iustin Gârleanu, unul dintre preoții Parohiei Sânpetru: „Observ că în mediul ortodox (românesc) s-a împământenit salutul „Hristos s-a înălţat”, care nu are de a face cu nimic cu evenimentul în sine şi nici cu tradiţia celorlalte biserici ortodoxe locale (ex. Grecia, Rusia, Ucraina, Bulgaria, Serbia etc.). Acest salut este folosit fie din neştiinţă, fie din exces de evlavie, deoarece el nu este atestat de Tradiţia timpurie a Bisericii.
Această imitare a salutului pascal «Hristos a înviat!» nu are nicio însemnătate dogmatică, liturgică şi nici chiar istorică (se pare că acest salut nu ar fi mai vechi de secolul al XVIII-lea). Salutul în forma aceasta îl regăsim doar la noi (şi la basarabeni), nu şi la ceilalţi.
Învierea Domnului este actul fundamental al mântuirii noastre, fiind „singurul lucru nou sub soare”, iar fără această credinţă în înviere, creştinismul, şi în special Ortodoxia, ar fi doar o aflare în treabă a umanităţii. Când zicem «Hristos a înviat», confirmăm spusele Sfântului Apostol Pavel, care ne explică faptul că Învierea este biruinţa finală şi totală asupra morţii: «Hristos, înviat din morţi, nu mai moare. Moartea nu mai are stăpânire asupra Lui» (Romani 6, 9). «Unde îţi este, moarte, biruinţa ta? Unde îţi este, moarte, boldul tău?» (1 Corinteni 15, 55).
Pe de altă parte, noi salutăm cu «Hristos a înviat» ca o mărturisire continuă şi perpetuă prin Sfânta Tradiţie a evenimentului central, care a marcat istoria. Evenimentul Învierii în sine nu a avut martori, ba chiar a fost contestat de unii apropiaţi ai Mântuitorului (vezi Toma). De aceea, prin acest salut, fiecare creştin (cel puţin la nivel declarativ), cât şi prin răspunsul la acest salut («Adevărat a înviat»), îşi exprimă, nu numai credinţa, dar mai ales certitudinea în adevărul istoric al Învierii Domnului. Pe de altă parte, evenimentul Înălţării (secundar în raport cu Învierea) a avut martori, el nu a fost contestat şi, prin consecinţă, nici nu este necesar în a fi mărturisit.
Dacă ar fi să mergem pe acelaşi principiu, atunci şi la Crăciun/Bunavestire ar trebui să salutăm cu salutul «Hristos s-a născut/întrupat», la Bobotează cu «Hristos s-a botezat» etc., ceea ce nu se întâmplă în mod practic. Toate aceste evenimente au avut martori, pe când cel al Învierii, nu”.