Smerenie – Inaltarea Sfintei Cruci este o sarbatoare cu post

Praznicul are loc anual in 14 septembrie
In fiecare an, in 14 septembrie este praznuita „Inaltarea Sfintei Cruci”, pentru a comemora doua fapte de mare semnificatie din istoria Bisericii Crestine: aflarea Sfintei Cruci a Mantuitorului in zilele imparatului Constantin cel Mare (sec. al III-lea d. Ch.), si readucerea ei la Ierusalim, dupa ce fusese furata de pesti, in zilele imparatului bizantin Heraclie. Traditia Bisericii consemneaza ca Imparateasa Elena, mama imparatului Constantin cel Mare, a avut un vis in care Dumnezeu i-a cerut sa caute lemnul Sfintei Cruci, pe care fusese rastignit Mantuitorul Hristos pe Golgota. In anul 119, la porunca imparatului roman Adrian, pe Golgota se construise un templu pagan. Imparateasa Elena s-a indreptat spre Ierusalim si la ordinul imparatului Constantin acest templu a fost distrus pentru a se afla mormantul si Crucea Domnului. Intr-adevar, sub ruinele templului, adanc ingropate, s-au gasit mormantul si cele trei cruci de pe Golgota. Spre a se deosebi Crucea Mantuitorului de celelalte doua, a fost adusa o femeie bolnava care, la atingerea de una dintre ele, s-a vindecat in chip miraculos. De atunci inainte, a inceput sa se serbeze in fiecare an, la Ierusalim, ziua aflarii Sfintei Cruci. Imparatul Constantin a poruncit ca pe locul unde fusese mormantul Mantuitorului sa fie ridicata o biserica cu hramul Sfintei Treimi. Lacasul a fost sfintit (tarnosit) de episcopul Macarie al Ierusalimului in ziua de 13 septembrie 335. A doua zi, episcopul Macarie a inaltat Sfanta Cruce a Mantuitorului pe amvorul noii Biserici, spre a fi vazuta de multimea credinciosilor. Sarbatoarea a primit din aceasta pricina denumirea de „Inaltarea Sfintei Cruci” si de atunci ea s-a prazmuit in fiecare an, mai intai la Ierusalim, iar apoi s-a generalizat in intreaga Biserica Ortodoxa.
Ulterior, sarbatoarea s-a imbogatit cu alta semnificativa biruinta crestina, intoarcerea Sfintei Cruci din Persia. Sfanta Cruce a devenit prada de razboi in 614, fiind luata de ostile conduse de Cosroes al Persiei. Urmasul sau, fiul Siroes, a incheiat pacea cu imparatul bizantin Heraclie, trimitand la sfarsitul anului 628 lemnul Sfintei Cruci. Imparatul a adus-o la Constantinopol, iar in anul 629, la Ierusalim, incredintand-o patriarhului Zaharia, care pastorea atunci. Ea a fost reasezata, in ziua de 14 septembrie 629, la locul ei, in Biserica Invierii. Ziua Inaltarii „cinstitei si de viata facatoarei Cruci” se praznuieste cu rugaciuni si cu post, deoarece ea ne aduce aminte de patimile si moartea Mantuitorului Iisus Hristos pentru pacatele noastre. Aceasta este chezasia invesnicirii celor care cred in Fiul lui Dumnezeu si au inteles sensul jertfei Sale mantuitoare. „Caci cuvantul Crucii, pentru cei ce pier, este nebunie; iar pentru noi, cei care ne mantuim este puterea lui Dumnezeu”. (I Corinteni, I, 18).