Și la BRAȘOV Revoluția a început din 21 decembrie. „Revoluționarii fără patalama” au celebrat-o deja

Câțiva angajaţi sau foşti salariaţi ai IAR Ghimbav, care se intitulează cu mândrie „revoluționari fără certificat”, și copii ai lor, au depus luni, 21 decembrie, coroane de flori, au aprins lumânări și s-au recules la troiţa din faţa Prefecturii, unul dintre punctele sângeroase de la Brașov din noaptea de 22/23 decembrie 1989. Ei consideră, pe bună dreptate, că 21 decembrie este data care trebuie celebrată pentru declanșarea Revoluției Române din Decembrie 1989. „Am mai spus-o, un eveniment istoric se celebrează în momentul declanșării lui, adică 21 decembrie la Brașov și la București”, reiterează Suba Arpad, liderul sindical de la IAR Ghimbav.

În 21 decembrie 1989, când era departe de a se întrevedea victoria, de la ICA (IAR) Ghimbav porneau spre Braşov, pe jos, pentru dreptul la libertate și la un trai demn, aproximativ 1.000 de angajaţi ai acestei uzine. Au fost întâmpinaţi pe drum de militari înarmaţi, dar şi-au continuat, cu un curaj nebun, marşul. Mulţi au rămas peste noapte în jurul Comitetului Judeţean PCR (acum, clădirea Prefecturii şi a Consiliului Judeţean) şi abia a doua zi mii de braşoveni li s-au alăturat.
Liderul sindical își amintește cum coloana de protestatari a fost condusă spre Brașov de Ioan Demi, timișorean de origine, pe atunci dispecer în secţia de reparaţii avioane, acum preşedinte al Asociaţiei Revoluţia 21 Decembrie Braşov. „În 21 decembrie 1989, am aflat de evenimentele din Timişoara, ne-am adunat în mijlocul întreprinderii şi, dintre noi, a răsărit Ioan Demi, timişorean de origine, care ne-a spus să ne încolonăm şi să mergem în oraş. Am pornit în jur de 1.000 de oameni, dar în Braşov am ajuns mai puţini. Pe traseu, am încercat să convingem salariaţii altor uzine să ni se alăture, dar nu am reuşit”, a rememorat Suba Arpad.

Cei de la IAR nu participă la comemorările oficiale, acuzându-i pe cei din asociațiile de revoluționari cu patalama că tolerează prea mulți impostori și profitori printre ei.

„Sunt sigur că cei care au murit nu sunt mulţumiţi de ce am realizat noi. Adică şi-au dat viaţa pentru un lucru care nu ştiu dacă este chiar aşa cum şi l-au imaginat ei. E ceva mai bine sau a fost ceva mai bine, dar putea fi şi mai bine. Nu considerăm că suntem revoluţionari. Ca să fim revoluţionari trebuia să fie cu adevărat o revoluţie, dar încă nu s-a demonstrat că a fost doar revoluţie sau lovitură de stat. Din partea sindicatului nu e nimeni revoluţionar (nota red. – cu certificat și beneficiile aduse de acesta), dar toată lumea ştie că am fost acolo”, mai spune sindicalistul.