Sfântul Ștefan, primul martir creștin / Ce este bine să facem astăzi

Sfântul Ștefan, primul martir creștin / Ce este bine să facem astăzi

Sfântul Arhidiacon Ștefan, care este considerat, cronologic, primul martir pentru Hristos, este sărbătorit de ortodocși și greco-catolici pe 27 decembrie, în a treia zi a praznicului Nașterii Domnului. Peste 500.000 de români îşi serbează astăzi onomastica. De origine iudeu, Sfântul Apostol şi Arhidiacon Ştefan a fost unul dintre cei şapte diaconi aleşi de către Sfinţii Apostoli din Ierusalim. Sfântul Ştefan a ajutat la împărţirea zilnică a bunurilor, în special a hranei. El s-a bucurat de întâietate în rândul diaconilor, fiind socotit arhidiacon. Numele său este însă de origine greacă, însemnând „coroană”. Sfântul Ştefan era un bun cunoscător al Vechiului Testament, precum şi al învăţăturilor lui Iisus Hristos. El a fost judecat de Sinedriu pentru blasfemie la adresa lui Moise şi a lui Dumnezeu, iar pentru aceasta a fost ucis cu pietre.

Sfântul Ștefan este sărbătorit de creștinii romano-catolici, anglicani, reformaţi, evanghelici și unitarieni pe 26 decembrie, în a doua zi de Crăciun. În schimb, întotdeauna în a treia zi de Crăciun, pe 27 decembrie, Biserica Ortodoxă și Biserica Greco-Catolică îl prăznuiesc pe Sfântul Apostol Întâiul Mucenic și Arhimandrit Ștefan, condamnat la moarte în anul 33, de autoritățile iudaice, cel care a vestit și a mărturisit credința în Hristos, deschizând drumul unui impresionant șir de martiri creștini, pedepsiți pentru credința lor.

Om de mare har și putere

Sfântul Ștefan era de neam ales și provenea din seminția lui Avraam. În limbă greacă, Ștefan înseamnă „coroană” și se referă atât la râvna de care acesta a dat dovadă în a face cunoscută lucrarea lui Iisus Hristos, cât și la faptul că el este primul dintr-un nesfârșit șir de martiri din lumea creștină. Potrivit tradiției iconografice, Ștefan era tânăr, frumos, cu un suflet deosebit. El a fost ales ucenic al apostolilor la puțin timp după ce Duhul Sfânt se pogorâse peste aceștia, rămași în Ierusalim pentru a propovădui Evanghelia, mărturisind despre Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, în ciuda prigoanei la care erau supuși de cărturarii, fariseii și preoții Legii Vechi. Sfântul Ștefan a fost unul dintre cei șapte bărbați „plini de Duh Sfânt și de înțelepciune”, aleși de către apostoli pentru a îndeplini calitatea de diaconi. Fiind ales să îi conducă pe diaconi, Sfântul Ștefan a fost numit Arhidiacon. Dintre cei șapte ucenici binecuvântați de apostoli, despre Sf. Ștefan se spune că „era plin de har și de putere, făcea minuni și semne mari în popor”, fapte prin care stârnește asupra sa invidia și mânia unora dintre iudei, așa­-numiții „libertini”. Profund, bun orator și un remarcabil psiholog, Sfântul Ștefan era înzestrat cu un sentiment religios excepțional de cald și de puternic. Rar puteai întâlni un suflet atât de delicat pentru un om cu o personalitate atât de puternică. Consecvent, ceea ce rostea prin cuvânt îndeplinea prin faptă. Misiunea Sfântului Ștefan era aceea de a demonstra că Iisus Hristos este Mesia, cel prezis de proroci în Vechiul Testament. Având harul divin al minunilor, care-i însoțeau adesea propovăduirile, Sfântul Ștefan a stârnit mânia autorităților iudaice, care l-au chemat la judecată în față Sinedriului, un tribunal la vechii evrei, acuzându-l de blasfemie, care la acea vreme se pedepsea cu moartea, dar și de faptul că strică Legea lui Moise.
Și cum „nu puteau să stea împotriva înțelepciunii și a Duhului cu care el vorbea”, aceștia îl acuză pe Ștefan, folosindu­-se de martorii mincinoși, că a hulit împotriva lui Moise și a lui Dumnezeu, întărâtă poporul asupra lui și îl răpesc, ducându-­l în fața Sinedriului. Aici, sunt reluate acuzațiile nedrepte de hulă, detractorii lui spunând că „l­-au auzit zicând că Acest Isus Nazariteanul va strica locul acesta și va schimba datinile pe care ni le-­a lăsat nouă Moise”, cuvinte în fața cărora Ștefan rămas cu „fața de înger”.

Se roagă pentru ucigașii săi

În cuvântarea pe care o rostește în fața sinedriului, Ștefan le aduce aminte de neascultarea părinților (strămoșilor) lor, din vremurile în care erau păstoriți de Avraam, până la Moise, și se transformă din acuzat în acuzator: „(…) voi pururea stați împotriva Duhului Sfânt, precum părinții voștri, așa și voi (…) voi, care ați primit Legea întru rânduieli de la îngeri și n­-ați păzit­-o”, denunțându­-i în final drept cei care au devenit vânzătorii și ucigașii lui Iisus. Acestea atrag mânia celor care îl aduseseră pe el în sinedriu spre a fi judecat, astfel că Sfântul Ștefan este găsit vinovat de blasfemie și condamnat la moarte prin lapidare. După pronunțarea sentinței, conform Noului Testament, el a avut o teofanie: „Iată văd cerurile deschise și pe Fiul Omului stând de-a dreapta lui Dumnezeu”. Ștefan a fost dus în afara cetății, unde a fost ucis cu pietre, devenind primul martir creștin – primul ucis pentru că mărturisise credința în Iisus.
Urmând exemplul Mântuitorului, în clipa morții el se roagă: „Și îl băteau cu pietre pe Ștefan, care se ruga și zicea: «Doamne Iisuse, primește duhul meu!»!“. Primul martir pentru credința sa în Hristos moare rugându­-se pentru ucigașii lui: „Și îngenunchind, a strigat cu glas tare: «Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta!» Și zicând aceasta, a murit”.
Conform Noului Testament și tradiției creștine, printre cei ce l-au judecat și care au asistat la uciderea lui s-a aflat și Saul, convertit ulterior la creștinism, cel ce avea să devină Sfântul Pavel.

Tradiţii și superstiții de Sf. Ștefan

O veche tradiție spune că de ziua Sfântului Ștefan este bine să aducem în casă icoana care-l înfățișează pe acest martir, sfântul ajutându-i pe creștinii care au probleme de sănătate, dar și pe cei care se judecă de multă vreme cu alte persoane.
În această zi, în biserici se pomenesc creștinii care au murit în împrejurări dramatice și se împart pachete cu alimente celor care poartă numele Sfântului Ștefan. În unele zone din Muntenia se prepară Pâinicile lui Ștefan, care au formă rotundă și sunt făcute dintr-un aluat asemănător cu cel de cozonac. Unse cu miere, aceste pâinici rotunde amintesc de pietrele care l-au ucis pe Sfântul Ștefan. După ce se sfințesc de către preot, la biserică, se împart de pomană copiilor săraci.
În tradiție se mai spune că pentru sporul casei și sănătatea rudelor bolnave sau păgubite este bine ca în 27 decembrie să dăruim icoana Sfântului Ștefan sau o candelă nouă, aprinsă. În semn de iubire, prețuire și respect pentru Sfântul Ștefan, dar și ca dovadă de iubire și înțelegere, este bine să ne împăcăm cu persoanele cu care suntem certați.
În ziua praznicului, este bine să evităm deplasările în zone montane și în locuri izolate, care ne pun viața în primejdie.

13.919 brașoveni îşi sărbătoresc onomastica

Aproximativ 515.000 de români îşi sărbătoresc onomastica de sărbătoarea Sfântului Arhidiacon Ştefan. Este vorba despre peste 362.000 de bărbaţi şi peste 152.500 de femei. Între prenumele masculine sărbătorite se întâlnesc: Fane, Fănel, Fănică, Istvan (pe 26 decembrie), Ştefan, Ştefănel, Stefanus/Ştefănuş, Ştefănuţ. La femei, cel mai întâlnit prenume este Ştefania, dar mai sunt întâlnite şi Fana, Fănica, Fănuţa şi Ştefana.
Potrivit Direcţiei Judeţene Comunitare de Evidenţa Persoanelor (DJCEP), în județul Brașov, 13.319 persoane își sărbătoresc onomastica. Sunt 4.336 de femei și 9.583 de bărbați.
Tuturor le adresăm tradiționalul „La mulți ani!”.