Sfântul Hristofor, mucenicul cu cap de câine (GALERIE FOTO)

Potrivit OrthodoxWiki, Sfântul, slăvitul, biruitorul Mare Mucenic Hristofor din Lichia, „purtătorul lui Hristos”, cunoscut în Occident și drept Chinocefalul sau „cel cu cap de câine”, este un sfânt mucenic din secolul al III-lea. Este considerat ocrotitorul călătorilor și al transportatorilor. Biserica Ortodoxă îl prăznuiește pe 9 mai. O superstiție răspândită este că cel ce vede o icoană a Sf. Hristofor nu va muri în acea zi.

Cuvântul grecesc Hristophoros se traduce ca „purtător de/al lui Hristos” și de aceea Hristofor este zugrăvit în iconografie purtând pe umeri un copil care, la rândul său, poartă în mână un glob ce simbolizează lumea. Chinocefal în limba greacă înseamnă „cu cap de câine”. Înainte de a fi botezat purta numele de Reprobus (sau Reprovus). Nu se știu multe despre el, însă există multe legende în legătură cu viața lui.

Potrivit tradiției ortodoxe, Sf. Hristofor era un bărbat foarte înalt, de o forță neobișnuită, care își câștiga pâinea ajutând oamenii să treacă un râu învolburat purtându-i în spinare. Într-o bună zi, a întâlnit un copil care i-a cerut să îl treacă râul. Pe măsură ce înainta în râu, copilul devenea tot mai greu, astfel încât Hristofor, uluit de faptul că un copil putea să doboare un bărbat atât de puternic cum era el, a început să se teamă că aveau să se înece amândoi. Copilul i-a descoperit atunci că era Hristos însuși, iar greutatea lui era dată de povara lumii pe care o luase asupra Sa.

Sfântul Hristofor a primit mucenicia în vremea unui împărat care a vrut să-l ucidă pentru credința lui. Mai întâi i s-a cerut lui Hristofor să se lepede de Hristos. Când acesta a refuzat, a fost legat de un scaun de fier care a fost apoi așezat deasupra focului. Scaunul s-a topit, însă Hristofor a rămas nevătămat. Atunci împăratul a poruncit arcașilor să îl ucidă trăgând în el cu săgețile, însă toate săgețile au ratat ținta, iar o săgeată l-a rănit pe împărat la un ochi. Cuprins de furie, împăratul a poruncit atunci ca sfântului să i se taie capul. Capul tăiat al lui Hristofor i-a spus împăratului să ia puțin din sângele lui și să-l pună pe ochiul rănit, iar când acesta a făcut așa, rana i s-a vindecat și el s-a convertit la creștinism.
Moaștele sfântului, inclusiv capul acestuia, se găsesc în insula Rab din Croația.

Legendele Sfl. Hristofor, Chinocefalul

Încă din secolul al IV-lea, viața Sfântului Mucenic Hristofor a fost reprezentată în mai multe variante, în fresce și icoane, dar există două chipuri principale. În prima ipostază, Sfântul Hristofor apare ca un bărbat de rând, care îl duce în spate pe Hristos prunc, peste o apă. Cea de-a două ipostază este aceea în care sfântul apare având cap de câine și o cruce în mână, crucea de mucenic.

O variantă de reprezentare a acestui sfânt chinocefal este aceea întâlnită la noi în țară, în nordul Moldovei, spre deosebire de celelalte, mult mai cunoscute. În bisericile și mănăstirile din Muntenia și Oltenia, Sfântul Muncenic Hristofor apare având cap de câine sau de miel, pe când în mănăstirile din Moldova, Sfântul Hristofor are cap de om, însă își poartă capul de câine pe o tipsie.

Tradiția creștină răsăriteană, alături de legendele locurilor, mărturisește faptul că Sfântul cu cap de câine Hristofor a trăit pe vremea împăratului Deciu, în jurul anilor 250; o altă datare a vieții acestuia ne arată anul 308, iar ca prigonitor pe cezarul Maximin Daia. Legat de viața și de chipul acestuia, asemănător cu cel al unui câine, există însă două posibile variante, păstrate până astăzi. Prima variantă este aceea a tânărului minunat, care se roagă să i se ia frumusețea, spre a nu mai sminti pe nimeni prin aceasta, iar a doua variantă amintește faptul că acesta făcea parte dintr-un trib al chinocefalilor, iar convertit la Hristos, el ajunge să fie omorât, devenind astfel martir. „Ambele variante sunt impresionante, atât jertfirea frumuseții proprii, cât și iubirea lui Hristos, indiferent de toate circumstanțele exterioare, arată minunata lucrare a Duhului Sfânt în inima omului”, notează crestinortodox.ro.

Triburi de chinocefali trăiesc și astăzi

Cea de-a doua variantă, cu Hristofor din tribul chinocefalilor, ține mai mult de cele dintâi relatări scrise păstrate cu viața sfântului. Cel mai vechi manuscris haghiografic privind viața sfântului cu cap de câine aparține episcopului Teofil Indianul, în limba greacă, încă de pe la jumătatea secolului al IV-lea. Potrivit acesteia, Sfântul Mucenic Hristofor era un soldat originar din nordul Africii. Tânărul soldat avea un chip de nemaivăzut, fața lui semăna cu cea a unui câine, iar cuvintele îi erau stâlcite. Cu toate că acesta înfiora pe tot omul care îl vedea, el nu avea un comportament fioros. Prins de către armata romană, el ajunge prizonier în temnițele unde creștinii erau adesea aruncați și ei. Intrând în contact cu iubitorii de Hristos din Antiohia, el se convertește la creștinism. În cele din urmă, alături de mulți alți creștini, și tânărul Hristofor va fi omorât pentru nelepădarea dreptei credințe.

Marco Polo a văzut un asemenea trib, pe care l-a și numit „al chinocefalilor”, pomenind și faptul că fețele le erau asemănătoare cu ale câinilor buldog. Aceștia obișnuiau să își taie obrajii, să își pileasca dinții, să își ciuntească urechile și să remodeleze capetele copiilor încă de mici. Toate acestea erau făcute spre a capătă o înfățișare înfiorătoare, numai cu scopul de a a se apăra pe ei înșiși de atacurile invadatorilor.
Potrivit textului siriac ce îi păstrează viața – mai scrie crestinortodox.ro -, se spune că atunci când acesta a ajuns prin astfel de locuri, localnicii au încetat a se mai mutila, revenind la aspectele lor naturale. În Cartea Sfântă se menționează interzicerea de a-și mutila omul propriul trup, prin urmare, predica a avut roada de a-i ajuta să renunțe la acele urâte obiceiuri. Sfântul Andrei a fost înfiorat atunci când i-a văzut pentru prima dată, motiv pentru care a și fugit înapoi, spre barca în care venise. Ajuns în barcă el simte o mireasmă plăcută, ceea ce îl face să își dea seama că Însuși Domnul a fost Cel care a condus barca până în acest loc. Astfel, încurajat în inima lui, el se întoarce la chinocefaci. Ajuns între ei, el își dă seama că aceștia erau deosebit de ospitalieri, doar înfățișarea fiind ceva înfiorător.

Puține reprezentări mai există

„Toate bisericile și mănăstirile din vechime îl aveau pe Sfântul Mucenic Hristofor, pictat alături de alți sfinți, în amintirea slavei și lucrării lui Dumnezeu. Mai ales în aceste cazuri se arată slava lui Dumnezeu și puterea de schimbare a harului Sfântului Duh. Nimeni și nimic nu va putea împiedica pe iubitorul de Hristos să moară pentru Acesta, căci trupul este o unealtă prin care inima merge unde vrea. Oricum ar fi trupul, sufletul ce arde de dor pentru Dumnezeu îl va umple și pe acela (trupul) de cinstirea cea întocmai cu a sufletului. (…)
Atât varianta în care frumusețea insuportabilă l-a dus pe tânărul Hristofor să se roage pentru îndepărtarea acesteia, cât și diformitatea inițială, înfrumusețată interior prin convertire, sunt vrednice de amintit, iară și iară, până în sfârșit, iubitorilor de Dumnezeu. Sfântul Mucenic Hristofor este un sfânt ce își merită locul pe absidele bisericilor, alături de toți marii sfinți nevoitori și mucenici”, se mai arată pe crestinortodox.ro, cu referire la faptul că puține reprezentări ale Sf. Hristofor mai sunt în biserici și mănăstiri românești.

O icoană cu Sfântul Hristofor se află la Mănăstirea Sfânta Maria de la Techirghiol, unde a fost duhovnic părintele Arsenie Papacioc.

Sursa foto: crestinortodox.ro