Sf. Ilie aduce arşiţă, dar şi ploi şi furtuni cu fulgere

Citiţi şi:

BRAŞOV. Peste 2.600 de sărbătoriţi de Sf. Ilie

În 20 iulie, Biserica Ortodoxă Română sărbătorește ridicarea la cer a Sfântului Mare Proroc Ilie, Tesviteanul. Unul dintre cei mai importanți proroci din Vechiul Testament, Sf. Ilie este celebrat ca un mare făcător de minuni și aducător de ploi în vreme de secetă. De asemenea, este patronul spiritual al aviatorilor.

Originar din Tesba (Tesva) Galaadului, Sf. Ilie Tesviteanul a fost unul dintre cei mai mari proroci ai Vechiului Testament, numit adesea „omul lui Dumnezeu”. Prorocul Ilie este deopotrivă cinstit de evrei și de creștini. Este singurul profet din Vechiul Testament care apare alături de Moise, pe Muntele Tabor, la Schimbarea la Față a Mântuitorului. Potrivit profetului Maleahi, înainte de sfârșitul lumii, Ilie va veni iar pe pământ.

Activitatea lui profetică s-a desfășurat în secolul al IX-lea î. Hr. Vrednicia lui s-a arătat în curajul cu care a mustrat fărădelegile regelui Ahab și ale soției sale, Isabela, în minunile pe care le-a săvârșit (învierea fiului văduvei din Sarepa Sidonului, înmulțirea făinii și a undelemnului din casa femeii sărace). Măreția prorocului se dovedește și în lupta pe care a dus-o împotriva cultului idolatru și a preoților lui Baal și Așerei; prin jertfa adusă pe muntele Carmel, când vițelul așezat pe jertfelnicul udat din belșug cu apă s-a aprins și a ars, ca răspuns al lui Dumnezeu la rugăciunea stăruitoare a lui Ilie, în urma acestei minuni reașezând cultul Dumnezeului celui adevărat: „Dumnezeul care va răspunde cu foc acela este Dumnezeu”. Pentru credința și viața lui curată, Dumnezeu a hotărât ca Ilie „să nu guste moartea” și de aceea l-a răpit la cer, dăruindu-i un car și cai de foc și viața veșnică.

Sântilie 

Potrivit etnografilor, cele mai spectaculoase sărbători și practici tradiționale dedicate Soarelui și focului sunt grupate în calendarul pastoral la miezul verii, acolo unde patronează Sântilie, un adevărat Helios pentru plaiurile carpatice. Există multe legende legate de Sfântul Ilie și puterile sale miraculoase. În hagiografia populară, majoritatea legendelor au ca temă amăgirea lui Sântilie de către diavol, care îl îndeamnă să-și omoare părinții. Drept răzbunare, Sântilie, aflat într-o căruță trasă cu cai de foc, gonește prin ceruri pentru a trăsni în stânga și în dreapta cu biciul său de foc pe dracii ascunși prin nori sau, pe pământ, în corpul lupilor, câinilor și al pisicilor. Se spune că Sfântul Ilie umblă mereu și întreabă când e ziua lui, pentru a arunca pe pământ fulgere și trăsnete sau potop de foc (arșiță). De aceea, Dumnezeu îi ascunde lui Ilie data exactă.  

Mărul este pomul Sf. Ilie

Credința populară spune că la Sfântul Ilie morții se întorc din nou în gospodării. Mărul este pomul Sf. Ilie, de aceea nu se mănâncă mere noi până în această zi. Oamenii adună copiii în jurul merilor și îi lasă să culeagă câte fructe doresc, spre bucuria sufletelor răposaților. Tradiția mai spune că dacă nu sunt duse la biserică primele fructe, atunci copacii nu vor mai rodi în anul viitor. Se dau de pomană mere, plăcinte cu miere și dovlecei. Coliva se face, din această zi, cu grâu nou. Daca va tuna în ziua aceasta, toate alunele vor seca, iar toate celelalte fructe vor avea viermi. Se mai spune că de Sf. Ilie este bine să mănânci boabe de grâu nou, cu lapte și miere, pentru a avea și la anul recoltă bogată. De Sf. Ilie, femeile duc la biserică busuioc și-l pun la iconostas. La sfârșitul slujbei, îl iau și îi dau foc, iar cu cenușa lui se freacă în gură copiii, când au bube. La revărsatul zorilor, se culegeau ierburi de leac, care se duceau apoi acasă și se puneau la uscat la umbră, pe prispă sau în cămară. Înaintea acestei sărbători se încheie obiceiurile de invocare a ploilor.

Sf. Ilie este considerat și patronul apicultorilor: în această zi, la sate, apicultorii recoltau mierea de albine, activitate cunoscută sub denumirea de „retezatul stupilor”.