Sf. Ap. Andrei, Ocrotitorul României. Zi de sărbătoare națională. Tradiții și superstiții

În 30 noiembrie, creştinii ortodocşi, romano-catolici, luterani și anglicani îl prăznuiesc pe Sfântul Apostol Andrei, „cel dintâi chemat la apostolie” de Mântuitorul Hristos. Făcând parte din grupul celor 12 Apostoli (printre care și fratele său Simon, rebotezat Petru) ai Mântuitorului Iisus Hristos, numele Sfântului Andrei este legat de răspândirea învăţăturii sfinte în Asia Mică, Peninsula Balcanică şi teritoriile din jurul Mării Negre. Astfel, Sfântul Andrei constituie principalul punct de reper pentru creştinismul românesc. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât în 1995 ca Sfântul Apostol Andrei să fie înscris în calendarul bisericesc cu cruce roşie, între sfinţii mari ai Ortodoxiei, iar din 1997 l-a proclamat drept „ocrotitorul României”.  Ziua în care este prăznuit precede Ziua Naţională a României şi, de altfel, Biserica Ortodoxă o consideră tot sărbătoare naţională. Iar din 2012 este şi zi liberă.

Primul „pescar de oameni”

Sf. Andrei era fratele Sf. Petru, fiii lui Iona din Betsaida, pescari de meserie. Ascultând predica Sf. Ioan Botezătorul, Sf. Ap. Andrei a devenit ucenicul acestuia. Chemarea lui Andrei la apostolie s-a petrecut ceva mai târziu. Iată ce spune Sfântul Apostol și Evanghelist Matei: „Pe când (Iisus) umbla pe lângă Marea Galileii, a văzut doi frați, pe Simon ce se numește Petru și pe Andrei, fratele lui, care aruncau mreaja în mare, căci erau pescari. Și le-a zis: «Veniți cu Mine, iar eu vă voi face pescari de oameni». Iar ei, îndată lăsând mrejele, au mers după El”. Sf. Andrei L-a urmat pe Mântuitorul Hristos, devenind „pescar de oameni”, „primul chemat la apostolie”. Sf. Andrei a fost şi martor al alegerii celorlalţi apostoli. Alături de ceilalţi ucenici, a fost trimis şi Andrei de către Mântuitorul la propovăduire. Este cert că Sf. Ap. Andrei este singurul apostol al lui Hristos care a predicat în cetăţile Sciţiei Minor (Dacia Pontică), la strămoşii românilor de azi. L-a însoţit pe Iisus pe drumurile Ţării Sfinte, a fost martor la minunile pe care le-a săvârşit, a ascultat cuvintele Sale de învăţătură şi parabolele pe care le-a rostit în faţa mulţimilor. A suferit alături de ceilalţi apostoli, atunci când Domnul a fost prins, judecat, chinuit şi apoi răstignit pe cruce. S-a bucurat alături de ei când a aflat de minunea Învierii din morţi şi L-a văzut pe Domnul înviat în prima zi. Având credinţă nestrămutată în puterea lui Dumnezeu, Sf. Ap. Andrei şi-­a închinat întreaga sa viaţă slujirii Mântuitorului, propovăduind învăţăturile Evangheliei Sale până la jertfa supremă. El s­-a încununat cu moarte martirică, fiind răstignit cu capul în jos, la Patras, în Ahaia (Peloponez), pe o cruce în formă de X, care a căpătat de atunci numele de „Crucea Sfântului Andrei”.

Ziua când lupul îşi vede coada

Ca orice sărbătoare românească, nici aceasta nu este lipsită de superstiţii, legate de protecţia casei sau a membrilor familiei. Potrivit etnologului Ania Moldoveanu, pentru ca vitele să fie protejate se făcea un drob de sare, care se descânta şi, apoi, se îngropa sub pragul uşii staulului. De asemenea, femeile mergeau la biserică cu două lumânări şi un colac. Una dintre lumânări era adusă acasă şi cu ea aprinsă se făcea un ocol al curţii şi oborului vitelor, spre a fi ferite de animalele sălbatice şi de boli. Conform unor ritualuri geto-dacice, Anul Nou se celebra în 30 noiembrie. Şi pentru că dacii aveau un cult pentru lup, în unele regiuni această zi era numită „Luparia”, sau „Ziua Lupului”. În Ziua Sf. Andrei, lupul devine primejdios atât pentru vite, cât şi pentru oameni. Se spune că în această zi lupul este mai ager şi, spre deosebire de celelalte zile din an, când gâtul îi este ţeapăn, acum poate să şi-l întoarcă, de-aici şi vorba tradiţională „îşi vede lupul coada”.

În ziua de Sfântul Andrei nu se lucrează, întrucât e începutul iernii şi oamenii vor să le meargă bine. Cel care umblă cu pieptenele în această zi va fi mâncat de lup. În această zi oamenii nu rostesc cuvântul lup ca să nu se întâlnească cu el peste an. Nu se coase, ca să nu strice gândacii recolta viitoare. Ca să nu se fure nimic de la câmp în această zi nu se dă nimic cu împrumut şi nu se scoate nimic din casă.

Întrucât după această sărbătoare începe iarna, ziua acestui sfânt este numită „Andrei de iarnă” ori „Andrei cap de iarnă”, iar numele popular al lunii decembrie, care începe imediat, este „Undrea”.