Scrisoarea cititorului – Despre „ceangaii din Romania”

Subiectul „ceangailor din Romania” a fost si continua sa fie indelung dezbatut, mai ales de catre mass-media de expresie maghiara.
Din pacate, uneori tonul „polemicii” ascunde interese nu prea… europene, ci unele mai mult pro-hungariste. Astfel, domnul Sylvester Lajos, redactor al cotidianului „Haromszek” din Sfantu Gheorghe, judetul Covasna, vorbeste in materialele sale despre faptul ca, „in decursul istoriei ceangailor, imprejurarile formarii constiintei nationale maghiare a acestora nu au fost niciodata mai nefavorabile ca in ziua de azi”, si mai mult – „acum ar trebui batut fierul, inainte ca Romania sa intre in UE, pentru ca dupa aceea vom cauta zadarnic urme ale invatamantului maghiar din Moldova”.
Conform afirmatiilor lui Sylvester Lajos, „in anii 50, in scolile din Moldova exista invatamant in limba maghiara. In perioada 1949 – 1958, in peste 100 de asezari. Lespezi este ultima localitate in care acest invatamant a fost desfiintat. In urma cu 50 de ani, intreg invatamantul se desfasura in limba maghiara”(?!)
Apoi, autorul isi exprima „toata recunostinta pentru acei profesori si invatatori care, opunandu-se samavolniciei din Moldova si expunandu-se chiar la unele persecutii (?!), predau si in Moldova”. Am redat spre exemplificare din cotidianul „Haromszek” din 30.03.2004. Exista insa si alte puncte de vedere. Astfel, Kajcsa Dumitru -ceangau maghiar, dupa spusele domniei sale -pur si simplu in baza dreptului la opinie, doreste sa aiba acces neingradit la public. Dar pentru ca opiniile sale (indreptatite, din moment ce este parte a acestei comunitati mult-discutate) nu sunt ascultate, fiind ignorat de redactia „Haromszek”, careia i s-a adresat, redam – ca un exercitiu de libera exprimare si democratie – scrisoarea deschisa adresata de Kajcsa Dumitru domnului Sylvester Lajos.

Stimate domnule Sylvester Lajos,
Ma numesc Kajcsa Dumitru si sunt ceea ce Dvs. numiti un ceangau maghiar de prin partile Bacaului. Va adresez aceste randuri pentru a-mi exprima nedumerirea. Domnule Sylvester, sunt uimit!! Citesc presa, urmaresc emisiunile televizate si nu inteleg cum o persoana cu pregatirea Dvs. traieste intr-o confuzie permanenta. Ma refer, spre exemplu, la iesirea Dvs. in decor, in cadrul emisiunii „Jurnal saptamanal”, difuzata de postul de televiziune Duna TV in 15 mai 2005.
Desi tema emisiunii – realizata in aula mare a Universitatii de Stiinte Maghiare din Ardeal „Sapientia” din Miercurea Ciuc – a fost cu totul alta, interventia Dvs. s-a referit, inca o data, la noi, ceangaii. Se pare, domnule Sylvester, ca nu pierdeti nici o ocazie sa reafirmati problemele ceangailor. Cu ocazii diverse, cu sau fara legatura cu tematica abordata, Dvs. reveniti obsesiv asupra acestei teme. Un demers foarte onorabil, daca nu s-ar ascunde in spatele sau intentii sau interese pe care nu le intelegem. Vin si va intreb – este oare aceasta insistenta benefica cu adevarat pentru comunitatea noastra? Fac oare vesnicele Dvs. lamentari bine unei comunitati care, cel putin din punctul meu de vedere, nu doreste altceva decat sa-si pastreze specificitatea si traditiile, in buna intelegere cu celelalte comunitati – romana si maghiara?
Traim, domnule Sylvester, intr-o lume in permanenta schimbare, in plin proces de globalizare. Mai mult, traim intr-o Europa ce se doreste tot mai unita, in care granitele si diferentele etnice devin tot mai relative. Singura solutie de supravietuire in acest context este convietuirea interetnica, interculturala, cu respectarea reciproca a diferentelor.
E nevoie sa construim punti de comunicare si convietuire, nu sa le distrugem pe cele existente. O persoana cu statutul si inteligenta Dvs. nu se poate sa nu inteleaga aceste aspecte. De aceea sunt uimit, domnule Sylvester!!
Atitudinea Dvs. distruge si invrajbeste. In loc sa cautam solutii viabile, ne ancoram in trecut, ne acuzam reciproc, ne consumam energia cu dispute inutile. I-ati atacat, spre exemplu, in „Moldvai Magyarsag” pe reprezentantii fostei Securitati, care au opresat ceangai. Nu trebuie sa va spun eu ca nu doar ceangaii au avut de suferit in perioada respectiva. Iar cel incriminat de Dvs. de a se fi autodenuntat – Bereczky Alexandru – a negat tot, acuzandu-va de minciuna. Daca aveti, asa cum pretindeti, documente in acest sens de la ambasada Ungariei din Bucuresti, de ce nu le dati publicitatii? Acest tip de documente, din cate cunosc, au un regim special. Cum de se afla ele in posesia Dvs.? Care este adevarul?
Acuzati statul roman pentru situatia si pericolul la care este expusa comunitatea noastra. De vina, domnule Sylvester, suntem, in primul rand, noi. Este de dorit, inainte de a ne uita in ograda vecina, sa ne facem curat in propria noastra curte. Cu o asemenea atitudine incriminatoare, ne indepartam si mai mult de comunitatea romaneasca, cu care noi trebuie sa convietuim. La nivel declarativ, e usor sa cautam vinovati, in prezent sau trecut, e frumos si inaltator sa ne afirmam identitatea, dar realitatea de zi cu zi ne arata ca nu facem decat sa ne indepartam de cei de langa noi, sa ne izolam. Ceea ce Dvs. numiti poarta estica a maghiarimii risca sa se transforme in curtea din spate a maghiarimii! Din cate cunosc, in venele Dvs. curge si sange romanesc, ca si in cazul multora dintre ceangaii maghiari din Moldova. Cu atat mai mult, domnule Sylvester, trebuie sa construim, nu sa daramam, sa convietuim, nu sa ne uram, sa gasim solutii acceptabile, comune. Dupa cum bine ati afirmat, foarte multi ceangai au plecat la munca in strainatate. Putem sa ne asiguram singuri, aici, acasa, aceleasi conditii de trai pe care actualmente suntem obligati sa le cautam in alta parte.
Dar numai impreuna cu cei de langa noi, in respect reciproc, fara acuzatii inutile. Spuneati metaforic ca suntem pre-padurea unei paduri.
Dar padurea este un tot unitar, domnule Sylvester, iar daca istoria ne-a adus aici impreuna – ceangai/maghiari, romani, sasi – suntem obligati sa ne asiguram ca aceasta padure nu se usuca si datori sa eliminam uscaturile razlete. Pustiirea de care vorbeati nu vine dinspre est sau vest, ci din noi insine, daca nu vom gasi puntile de comunicare cu cei de langa noi. Imi permit sa inchei, citandu-va: As dori ca aceasta metafora sa fie transpusa de toata lumea in activitatile de zi cu zi!

PS. Voi expedia aceasta scrisoare si unor redactii din judetul Brasov, deoarece am convingerea ca o veti ignora, iar cotidianul „Haromszek” nu o va publica.
Cu toata consideratia,
Kajcsa Dumitru
Bacau, 2005