Sărbătorirea Sf. M. Mc. Gheorghe se amână de astăzi pentru săptămâna viitoare

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a decis ca una dintre importantele sărbători religioase de peste an, mai ales sub aspectul popularităţii printre români, cea a Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, să nu mai fie celebrată pe 23 aprilie, așa cum s-a stabilit cu mult timp în urmă, ci șase zile mai târziu.
Nu este pentru prima dată când sărbătoarea religioasă este mutată, iar explicația este una foarte simplă. Pentru că în 2019, sărbătoarea unuia dintre cei mai importanți sfinți mucenici (al cărui nume este foarte răspândit printre români) pică în Săptămâna Patimilor, care precede Paștele ortodox, mai precis în Marţea Mare, Sfântul Sinod a decis mutarea acesteia pe 29 aprilie, a doua zi după Înviere.
„Cinstirea Sfântului Mare Mucenic Gheorghe este motiv de sărbătoare și bucurie. Dar, din rațiuni liturgice, atunci când sărbătoarea Sfântului Gheorghe se întâmplă să cadă în săptămâna Sfintelor Patimiri, slujba acesteia se mută imediat după Înviere. Săptămâna Mare, a Sfintelor Pătimiri, este cea mai densă perioadă duhovnicească din an, o perioadă de post intens dedicată exclusiv pregătirii pentru Învierea Domnului. Nu este așadar vorba de o modificare a datei sărbătorii, ci doar de mutarea slujbei acesteia în contextul liturgic din acest an”, a declarat purtătorul de cuvânt al BOR, Vasile Bănescu.
Sfântul Mare Mucenic Gheorghe (în greacă Άγιος Γεώργιος, Ágios Geó̱rgios sau George, versiuni: Georgiu, Georz, Giurgiu, Iorgu, din greacă Gheorghios, „agricultor”; c. 275/280 – d. 23 aprilie 303) s-a născut în Cappadocia, într-o familie creștină de origine greacă. A ajuns ofițer în garda împăratului roman Dioclețian. A fost condamnat la moarte pentru că nu a renunțat la credința creștină. În calitate de martir creștin, el a devenit mai târziu unul dintre cei mai venerați sfinți ai creștinismului și a fost în mod special venerat de cruciați. Cu toate acestea, istoria vieţii sale este foarte puţin cunoscută şi poate de aceea multe legende avându-l că erou au apărut de-a lungul timpului. El este sărbătorit atât de Biserica Ortodoxă, cât şi de cea Romano-Catolică, imaginea sa fiind întotdeauna asociată cu vitejia nemărginită şi credinţa în Hristos şi în Biserica sa, până la sacrificiul suprem. A fost chinuit în cele mai cumplite chipuri (i s-a pus o stană de piatră pe piept, a fost tras pe roată, pus în groapă cu var nestins, obligat să poarte încălţări cu piroane lungi, iar pentru că a refuzat să se închine idolilor, bătut cumplit cu vână de bou), apoi a fost otrăvit, dar de fiecare dată a scăpat, prin rugăciune. După ce împăratul Diocleţian a încercat să îl înduplece, oferindu-i în zadar bogăţii şi onoruri, l-a condamnat la moarte. În drum spre locul unde urma să fie decapitat, a înviat un mort, prin puterea rugăciunii, ceea ce a făcut-o pe împărăteasa Alexandra să se convertească la creştinism, dar exemplul său de tărie neclintită în Hristos a adus şi alte mii de oameni la adevărata credinţă. Sf. Gheorghe este pomenit de aproape toate Bisericile tradiționale, de obicei pe data de 23 aprilie, data morţii sale martirice. A fost ales patron al multor țări, regiuni și orașe. Sunt mulţi creştini, inclusiv români, care îi poartă numele.