Sărbătoare specială, și azi / Onomastică pentru multe românce

Sărbătoare specială, și azi / Onomastică pentru multe românce

A doua zi după Nașterea Maicii Domnului, pe 9 septembrie, sunt prăznuiți Sfinții și drepții Ioachim și Ana, părinții Sfintei Fecioare Maria, sărbătoarea fiind înscrisă cu cruce neagră în calendarul ortodox.
Însă are o deosebită încărcătură duhovnicească, pentru că ei sunt considerați chipuri ale credinței, răbdării și rugăciunii neîncetate, iar prin viața lor smerită au fost rânduiți să primească cel mai mare dar: nașterea celei care avea să devină Născătoare de Dumnezeu. Data de 9 septembrie are un loc special în calendarul creștin, fiind dedicată recunoștinței față de cei prin care Dumnezeu a lucrat mântuirea lumii.
Sărbătoarea Sfinților Ioachim și Ana din 9 septembrie nu este numai o simplă pomenire, ci o chemare la recunoștință față de părinți, familie și tradiția creștină. Ei sunt modele de credință, rugăciune și răbdare, arătând că Dumnezeu împlinește la timpul potrivit dorințele celor care Îl caută cu inimă curată.

Sărbătoare specială, și azi

Ioachim şi Ana au fost căsătoriţi timp de 50 de ani fără să aibă copii. Ei au trăit în linişte şi credinţă, folosind doar o treime din venitul lor pentru ei înşişi şi dând o treime săracilor şi o treime Templului, fiind foarte înstăriţi. Prin post şi rugăciune, dar mai ales prin rânduiala lui Dumnezeu, ei au avut un copil la bătrâneţe, pe Fecioara Maria, Prea Sfânta Născătoare de Dumnezeu. De aceea, Sfinţii Ioachim şi Ana sunt adesea invocaţi în rugăciuni de cuplurile care nu reuşesc să aibă copii.
Deşi Sfinţii Părinţi au această zi specială în calendar, 9 septembrie, ei sunt pomeniţi mereu, pentru că în încheierea tuturor slujbelor apare invocarea: „Pentru rugăciunile Sfinţilor, Drepţilor, Părinţilor Ioachim şi Ana, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi”.
Sfântul Ioachim a fost din neamul regelui David. Sfânta Ana a fost fiica preotului Matan, care a avut trei fiice: Maria – care a născut-o pe Salomeea, Elisabeta – mama Sfântului Ioan Botezătorul și Ana – cea care a născut-o pe Fecioara Maria. Pentru că nu aveau copii și ajunseseră la vârsta bătrâneții, Ioachim și Ana erau adesea batjocoriți de oameni, fiind socotiți lipsiți de binecuvântarea lui Dumnezeu. Tradiția spune că, în al cincizecilea an al căsătoriei lor, Marele Preot al Templului le-a respins jertfa în fața tuturor, numindu-i blestemați.
Cei care aveau copii l-au înghiontit pe Ioachim, dându-l la o parte ca pe unul nedemn de a jertfi Domnului, căci a nu avea copii era privit atunci ca o pedeapsă divină. Acest lucru a adus multă amărăciune în sufletele celor doi soți, care ajunseseră deja la o vârstă înaintată, iar ei au plecat acasă cu inima îndurerată.

Sărbătoare specială, și azi

Atunci, cei doi au început să se roage stăruitor Domnului să facă cu ei minunea pe care El a făcut-o cu Avraam și cu Sara și să le dea un prunc care să aducă bucurie bătrâneții lor.
Domnul le-a trimis îngerul Său, care le-a dat vestea bună că vor avea „o fiică mult binecuvântată, prin care toate neamurile pământului se vor binecuvânta și prin care va veni mântuirea lumii”. Ana a rămas în curând însărcinată, iar peste nouă luni a născut-o pe Sfânta Fecioară Maria. Zămislirea Maicii Domnului este prăznuită de Biserică în 9 decembrie, iar Nașterea Maicii Domnului este sărbătorită pe 8 septembrie. La vârsta de trei ani, Ioachim și Ana au dus-o pe Sfânta Fecioară la templu și au închinat-o slujirii lui Dumnezeu, încredințând-o preotului Zaharia. Atunci, după ce părinții ei au adus sacrificii Domnului (după obiceiul vremii), au lăsat-o împreună cu celelalte fecioare la Templul să crească acolo. Biserica prăznuiește Intrarea în Biserică a Maicii Domnului în 21 noiembrie.
În următorii șapte ani, Dreapta Ana și Ioachim au vizitat-o adesea pe Maria la Templu, până la moartea lor; aceasta a rămas însă orfană la vârsta de zece ani. Sfântul Ioachim a trăit 80 de ani, iar Ana 79 de ani. Prăznuirea adormirii Sfintei Ana are loc în 25 iulie.
Biserica de la Dâmbul Morii, una din cele trei ale parohiei Văii Timişului, are hramul Sfinților Ioachim și Ana.

Sărbătoare specială, și azi / Onomastică pentru multe românce

Ana este unul dintre numele cele mai larg răspândite, atât la noi, cât şi în întreaga lume creştină. După cum Ioachim n-are corespondent feminin, nici Ana n-are corespondent masculin.
De la el s-au format şi nume derivate, ca Aneta şi Anca (Ancuţa), sau compuse, ca Mariana, Ana-Maria, Anabela etc.
Diminutivele sunt destul de numeroase: Anişoara, Anica, Anita, Anuţa, dar şi, sub influenţa occidentală, Ani sau Anita.
Originea numelui este tot evreiască (Hannah), acesta fiind rudă cu masculinul Anania (Hananyah) şi având semnificaţia „Iahve a avut milă” sau „Iahve s-a îndurat“.
Și la Ioachim numele este de origine ebraică. Este atestat în Vechiul Testament sub forma Eljakim, ceea ce înseamnă „El(ohim) va ridica”, „Dumnezeu ridică”. Răspândirea numelui a avut loc în spațiul creștin cu referire la Sfântul Ioachim.