Săptămâna Albă, Săptămâna Nebunilor. Superstiții uitate

Astăzi începe Săptămâna Albă sau Săptămâna Brânzei din calendarul bisericesc – denumită astfel pentru că nu se mai consumă deloc carne, ieri fiind Duminica Lăsatului Sec de carne, ci doar lapte, brânză, ouă şi peşte, inclusiv miercuri şi vineri – peste care se suprapune Săptămâna Nebunilor din tradiţia populară. Potrivit folcloristului Simeon Florea Marian, oamenii au numit-o Săptămâna Nebunilor, întrucât „numai nebunii pornesc a se însura, numai proştii şi urâţii abia acum dau zor ca să se căsătorească, pe când toţi cei cuminţi, câţi au avut de gând să se însoare în decursul cârnilegilor (sau al «câşlegilor», adică perioada dintre Sfântul Ion şi începutul Postului Mare, în general, perioadele «de dulce» dintre posturi n.r.) s-au însurat cu mult înainte”.

Profesorul Ion Ghinoiu afirmă că înnoirea timpului în calendarul popular românesc se desfăşura după un ritual care, pentru a fi împlinit, necesită mai multe zile cosmogonice. La fel se întâmplă şi la începutul de an nou agrar, zilele cosmogonice fiind împărţite în două perioade diametral opuse de către ceea ce se numeşte „Revelionul Lăsatului Sec de Paşti”. Ritualul de înnoire a anului agrar cuprinde o perioadă de îmbătrânire şi degradare a timpului, evidenţiată prin practici în care apar mascaţii şi elemente orgiastice (aşa-numita Săptămână a Nebunilor), şi o perioadă cu practici de purificare a spaţiului, de reîntronare a armoniei şi echilibrului (prima săptămână a Postului Paştelui, numită în calendarul popular Săptămâna Cailor lui Sântoader).
Pentru începutul postului Sfintelor Paști există două date de lăsat al secului, una pentru carne (Duminica Înfricoșătoarei Judecăţi) – cea de astăzi, cealaltă pentru lactate, ouă și pește (Duminica Izgonirii lui Adam din Rai), anul acesta la 6 martie.
Săptămâna dintre cele două date este ultima săptămână dinaintea unei lungi perioade de privaţiuni și, prin urmare, este un răstimp de agitaţie, nebunii, veselie, manifestări dezlănţuite, care culminează cu petrecerea plină de excese dată cu o zi înainte de intrarea în post. Pe de altă parte, Săptămâna nebunilor este marcată și de acte rituale specifice începutului de an agrar, celebrat la echinocţiul de primăvară. Astfel, prof. Ion Ghinoiu preciza: „prin fixarea Paștelui în raport cu echinocţiul de primăvară și faza lunară, cele mai importante sărbători și obiceiuri păgâne au fost împinse în afara ciclului pascal, la Lăsatul secului și la Rusalii”. Prin obiceiuri şi practici rituale, oamenii creează imaginea de îmbătrânire şi degradare a timpului: mascaţii (bărbaţi îmbrăcaţi în haine femeieşti), numiţi Măscăruşi, Fărsăngani sau Brondişti, intrau în şezători, unde făceau „nerozii, nebunii şi glume”. Ei luau nevestele şi fetele la joc, improvizau diferite dansuri, foloseau expresii licenţioase, însoţite de gesturi obscene. În acelaşi registru orgiastic se înscriu şi jocul, ca şi consumul excesiv de mâncare şi băutură la Lăsatul (Lăsata) Secului, ca şi faptul că petrecerile nocturne au amploarea unui Revelion, dându-li-se valoare de An Nou. În această tradiţie se înscriu Alaiul Măştilor, ca şi Fasching-ul/Fărşangul (carnaval), un obicei popular săsesc, preluat și de maghiari care a avut loc zilele trecute în mai multe comunități din județ, dar şi „Roata în făcări” de la Şinca Nouă.

Fiecare zi are o denumire specială

În Săptămâna Albă, începe țesutul pânzei pentru cămăși, căci până la începutul Păresimilor fiecare femeie sau fată trebuie să fie gata cu tortul pentru cămăși. În Săptămâna Albă nu se toarce, ca să nu se facă peste an puzderie de viermi în frupt. În Săptămâna Brânzei, nu e bine să te speli la cap, căci se scutură burdufurile de brânză în cap, adică faci mătreață, și-ți albește părul în curând. Zilele acestei săptămâni au și ele denumiri pe măsură. Astfel, prima zi e Lunea Albă sau Lunea Burdufului, când fiecare om taie burduful de brânză. Această zi se ține de oameni pentru căsătorie grabnică. Femeile cu furcile și torcând se duc în cârciumă, pentru a se face grâul înalt. Se bat cu burduful cei care nu s-au însurat, trebuind în schimb să facă rost de băutură.
În Marțea Albă, e bine să se mănânce brânză. Se ține împotriva bolilor. În această zi nu se spală rufe sau, dacă se spală, să nu se întindă rufele, fiindcă bate piatra bucatele.Nu se face baie, fiindcă albește părul.
În Miercurea Albă este dezlegare la brânză și celelalte lactate plus pește. Nici în această zi nu e bine să te speli pe cap, ca să nu încărunțești de timpuriu. Urmează Joia Nepomenită sau Joia Necurată, Gadinele, Joia Blasii, Vlașii, Vlașii sau Vracii Ochilor. În această zi, femeile spală cămășile, ca să fie albe peste an. Se ține mai ales de văduvi, ca să se căsătorească mai repede. Nu se lucrează nimic. Vârtelnița nu se aduce în casă. Se crede că, altminteri, oamenii și vitele ar căpia, învârtindu-se întocmai ca vârtelnița. Femeile nu torc în această joi, ca să nu le fie în primejdie bărbații, la pădure, să nu-i ucidă copacii.
Gadinele e o sărbătoare de trei zile – joi, vineri și sâmbătă – din Săptămâna Brânzei, dedicată insectelor dăunătoare culturilor agricole, mai ales gândacilor. Cine nu serbează Vlașii din Săptămâna Albă face vara viermi în ochi. Vlașii sau Vracii Ochilor se țin pentru dureri de ochi.
În joia din Săptămâna Albă, unele femei nu spală rufele, din pricină că le e frică de „soborât” sau „boșorogit” și că se pornește din ele ”poală albă”. Altele spală cămășile și opresc cenușa rămasă de la leșie și o întrebuințează împotriva viermilor ce-i fac vitele în răni, vara.
Urmează Vinerile Scumpe sau Vinerea Ouălor. Vinerile Scumpe sunt douăsprezece pe an, înaintea fiecărui praznic câte una. Cine nu ține aceste vineri, care încep din Săptămâna Brânzei, nu are spor la nimic și tot anul bolește. Se țin cu post și rugăciune, mâncând numai seara. Vinerile acestea se țin pentru binele casei și pentru curățenia sufletului. În unele sate, Vinerile Scumpe sunt ținute doar de tineret, pentru a avea noroc la căsnicie. Vinerile Scumpe se țin pentru vindecarea de bube. Neținând Vinerea Ouălor, se strică ouăle sub cloști și nu scot pui.
Sâmbăta din Săptămâna Albă se mai numește și Întâia Sîmbătă a lui Lazăr, Sâmbăta Albă sau Sâmbăta Ursului. În această zi se fac plăcinte și se dau de pomană lui Lazăr, căci se zice că acesta a murit de dorul plăcintelor și l-au plâns surorile lui șase săptămâni.
Lazăr are darul de a tămădui bubele. Nu lucrează bărbații, fiind o zi rea de căzături, de primejdii, de fiare. Femeile nu cos, nu spală cămăși bărbătești, căci cine se îmbracă cu cămașă lucrată în această zi cade jos de pe unde se suie. Cine, în această sâmbătă, nu mănâncă plăcinte va cădea din pom sau va fi prins de friguri la vară. Se împart colăcei și colivă cu lumânări mici. Se împart plăcinte, ca aceia care le-au dat de pomană să aibă ce mânca pe Lumea Cealaltă. Tot în această zi, fetele aduc câte un ulcior de apă de la izvorul cel mai rece și dau de pomană ca să aibă izvor în Cealaltă Lume.